Câteva zeci bune de orădeni au stat, joi seară, în faţa Filarmonicii, sperând că vor procura un bilet de la cineva care să renunţe la plăcerea de a-i asculta pe Dan Andrei Aldea şi Pasărea Colibri. Alte câteva sute au fost norocoşii care au şi reuşit să-şi asigure intrarea la un concert de zile mari pe care, cu siguranţă, nu-l vor uita niciodată.

Deşi şi-a făcut intrarea cu o întârziere de un sfert de oră (ceea ce nici n-a fost deranjant, publicul având timp să-şi închidă telefoanele), Dan Andrei Aldea a captat atenţia de la prima piesă - "Om bun", interpretată vocal şi la block-flote. Adresându-se apoi celor pe care, deşi este bucureştean născut şi munchenez făcut, îi consideră deja concitadini, muzicianul a mărturisit că se simte extraordinar la Oradea încă de acum două săptămâni, de când a ajuns aici. "Nu am cuvinte să vă spun cât de bine mă simt la Oradea. De două săptămâni bat oraşul cu piciorul... Mi-am făcut şi prieteni, pe doamna Adina, de la magazinul de electrice", a spus bonom şi hâtru Dan Andrei Aldea, descriindu-se apoi într-un autoportret lapidar: "Ce e bine să ştiţi despre mine? Sunt un om serios şi sunt chitarist. Mereu am fost un chitarist de trupă, toată muzica pe care am făcut-o cu Sfinx sau singur a fost concepută să fie cântată de trupă".

Asumându-şi rolul de om-orchestră, Aldea a cântat apoi din creaţiile sale ("Brad bătrân", "Bun venit acasă") la claviaturi, chitară electrică şi acustică, voce şi vioară, după care, presupunând că "nu v-ar deranja să cânt şi câteva piese care m-au influenţat", a trecut la Jimi Hendrix, Santana ("Black magic woman"), Eagles ("Hotel California" - cu care a cucerit publicul, ce-l ascultase până atunci cuminte, mai degrabă cu veneraţie decât cu ataşament), Lynyrd Skynyrd ("Sweet Home Alabama"), Eric Clapton ("Lay down Sally), Deep Purple ("Smoke on the water").

După mai bine de o oră, abia încălzit, Aldea a făcut loc pe scenă prietenilor de la Pasărea Colibri, alături de care a cântat din nou "Om bun", lăsându-i apoi să ia publicul şi să facă ce vor cu el. Mircea Baniciu, Mircea Vintilă, Vlady Cnejevici şi Teo Boar au cântat apoi, convingându-i rapid pe orădeni să li se alăture cu toţii, mai toate piesele lor de rezistenţă, de la "Tristeţi provinciale" până la cele din anii tinereţii - "Cântec pentru Miruna", "Eşarfă în dar", "La porţile Orientului", "Un zvon", "Dragostea e o salată", "Un om pe nişte scări", "Vara la ţară", "Vremuri" - pentru ca la final Dan Andrei Aldea să revină alături de ei şi să cânte împreună "Cântecul bufonului" şi, apoteotic, "Andrii Popa".

După stingerea ultimelor acorduri, mulţi spectatori parcă nu se îndurau să plece, adăstând la ieşire pentru a-şi mai vedea încă o dată preferaţii, pentru a-şi împărtăşi impresiile ori pentru a ghici dacă şi când o să-i mai vadă şi asculte.