Vestea că austriecii de la Strabag au câştigat licitaţia Centurii care va lega Oradea de Autostrada A3 m-a bucurat de două ori. O dată pentru că se face un pas important pentru una dintre cele mai mari şi mai utile investiţii pentru urbe, iar apoi pentru că am, în sfârşit, ocazia să-i văd pe austrieci cum trudesc sub soarele nemilos al Bihorului, la turnat de betoane şi asfaltări.

Parcă-i şi văd pe băieţii din Tirol, cu ciorapii lor trei sferturi şi pantalonii scurţi din piele cum mănâncă în pauza de masă weisswurşti din brişcă şi beau bere nefiltrată. Să se audă şi pe şantierele noastre vorbindu-se "austriaca", aşa cum se aude româna la Londra!

Noi nu avem experienţe prea plăcute cu firme din străinătate sau de prin alte părţi ale ţării. E de manual cum o firmă din Bucureşti a făcut terminalul Aeroportului cu o întârziere uriaşă, pentru că "fraierii" de constructori bihoreni au refuzat să se bage iobagi în subantrepriză, pentru bani de nimic.

Ar fi trist ca Strabag să vină cu trei secretare şi două laptopuri, doar cu "hau-hau" adică (transcrierea fonetică a know-how-ului), în căutare de subantreprenori pe care la final să uite să-i plătească. Un asemenea colos face lucruri complexe şi de calitate în toată Europa. Numai că există riscul ca aceşti "cotropitori" să preia obiceiurile pământului, asemenea înaintaşilor lor imperiali, care au dorit să supună Oltenia, dar s-au retras după câţiva ani, căci trupele se dedau mai mult la zaibăr şi oltence decât la manevre militare.

Este normal să fie luate firme româneşti în subantrepriză. Dar acestea trebuie respectate şi mai ales plătite la timp. Poate că în septembrie, când se vor întâlni cei doi Orbani la Oradea, va auzi şi Ludovicul nostru cum se procedează în Ungaria vecină, unde înainte de orice sunt plătiţi subantreprenorii autohtoni. Asta, dacă prin absurd o firmă străină a reuşit să câştige vreo licitaţie mai importantă...