A trecut aproape o lună de la ultimatumul dat de Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere din România asocierii Trameco, Drumuri Bihor, Vahostav SK și East Water Drillings, ca să depună până pe 18 iunie proiectul tehnic pentru finalizarea celor 28,55 kilometri ai Autostrăzii Transilvania dintre Biharia și Chiribiș, tronson abandonat în 2011.
Nicio veste, însă, dinspre CNAIR, dacă a acceptat sau nu proiectul, al doilea după ce primul, înaintat în ianuarie, a fost respins fiindcă, în urma unei expertize ce arăta că sunt necesare lucrări suplimentare, costul proiectului ar fi crescut cu aproape 50% din suma contractată, adică aproximativ 30 milioane de euro peste cele 61 de milioane convenite la semnarea înțelegerii, în iunie 2020, conform licitației câștigate – atenție! – în 2018, așadar cu doi ani înainte.
Așa cum BIHOREANUL scria luna trecută, CNAIR nu vrea majorarea valorii contractului, respingând expertiza care indică necesitatea lucrărilor suplimentare, iar firmele ar accepta mai degrabă rezilierea decât să presteze în pierdere. În acest caz, urmările ar fi dramatice: CNAIR va trebui să reia licitația, cu tot ce înseamnă asta: refacerea expertizelor, pe cheltuiala proprie, refacerea caietelor de sarcini, din care, evident, ar rezulta prețuri de licitare mult mai mari și, mai ales, timp pierdut cu rezolvarea cererilor de clarificări ale ofertanților, analizarea ofertelor, soluționarea contestațiilor, procese etc.
Tanda pe Manda, construirea tronsonului ar fi imposibilă în următorii 3-5 ani, pe când actuala înțelegere cu antreprenorii desemnați în 2018 ar permite finalizarea ei în 2 ani. Și nici nu ar garanta nimeni că nu vor fi și atunci aceleași probleme.
Între timp, prețurile materialelor de construcții vor continua să urce, cum deja se întâmplă de peste o jumătate de an, la fel ca ale carburanților, gazului și electricități, toate elementele influențând costurile contractelor. În plus, se scumpește și forța de muncă, oricum deficitară de foarte mulți ani (atenție: ne bucurăm că vom primi prin PNRR vreo 30 miliarde euro, dar numai numărul inginerilor lipsă pentru proiectele prevăzute spre finanțare depășește 1.000!), așa că problema găsirii resursei umane se adăugă celei financiare.
Autoritățile, în frunte cu premierul, ministrul Transporturilor și cu cel al Dezvoltării (căci toate astea afectează și lucrările din programele interne), nu dau niciun semn de preocupare pentru rezolvarea situației, pe când alte state (de pildă Italia) au legiferat sprijinirea investițiilor publice prin acoperirea din bugetele naționale a diferențelor de prețuri la proiectele deja începute.
Nu avem, așadar, probleme doar cu neînceputele reforme administrative ori din justiție, ci asistăm și la acutizarea celor din infrastructură. Așa că viitorul nu sună deloc bine: vom continua să avem probleme, infrastructură ba...