Afirmația ar putea să pară scandaloasă, însă chiar cred - și încerc să și argumentez - că bihorenii, cel puțin, au cu cine vota. Da, ofertele de candidaturi, și pentru Parlament, și pentru Președinție, sunt pestrițe tare, dar însăși varietatea lor face imposibil ca alegătorilor să nu le fie pe plac una sau alta dintre ele.
Bihorenii convinși de rezultatele deja demonstrate de Ilie Bolojan, de pildă, care s-au obișnuit cu gândul că a face 70 de kilometri de drumuri noi în nici 4 ani este o normalitate ce poate fi extinsă și dincolo de limitele județului, vor pune ștampila pe liberalii acestuia. Ba o pot face, paradoxal, și cei care ard de nerăbdare să „scape” de el, să-l vadă plecat din Bihor.
Listele noului PSD Bihor, condus de Aurel Mohan, sunt o dovadă a efortului de rupere cu trecutul, așa încât nici măcar anti-pesediștii cărora le curge prin vene sânge de orice altă culoare, numai roșu nu, trebuie să admită că reprezintă o schimbare binevenită nu doar pentru partid, ci și pentru societate. E adevărat că veșnicul Ioan Mang #rezistă pe ele, dar tovarășii de liste care îl flanchează sunt persoane cu care nu s-ar rușina nici PNL, nici USR.
Dezamăgiții acestui partid, care constată că una spun și alta fumează liderii partidului, fie că e Drulă, fie că-i Lasconi (vezi prezența „penalilor” pe listele salvatorilor), au o grămadă de alternative: REPER, DREPT, SENS, POT. La fel, și cei supărați că AUR și-a domolit discursul au SOS. Doar conjudețenii de etnie maghiară nu au decât UDMR, iar asta fiindcă AMT iarăși nu s-a „băgat” în competiție, semn, probabil, nu atât de unitate maghiară, cât ori de docilitate, raportat la directivele FIDESZ-ului tutelar, ori de neputință, pur și simplu.
Nici la Președinție nu lipsesc opțiunile. Activele de partid, desigur, îi vor urma pe Ciolacu, Ciucă, Geoană, Lasconi, Simion, dar de ce n-ar vota o parte cu Diaconescu, Orban sau Birchall? Doar pentru că sunt declarați aprioric fără șanse, pentru că televiziunile nu îi cheamă în studiouri? Păi, rămân fără șanse numai dacă alegătorii nu le dau șanse. Iar realitatea ne obligă să admitem că nu există doar candidați cu bacul luat târziu, care amuțesc în fața camerelor sau care nu fac diferența între impozitul pe venitul global și cel pe case, ci și oameni calificați, școliți la vremea lor și cu destulă experiență pentru a fi un președinte bun.
Paradoxal, după ce ne-am tot plâns că nu avem din ce alege, iată că, dimpotrivă, avem, cu vârf și îndesat. Ah, că partidele sunt compromise și majoritatea pretendenților nu ar avea ce căuta în politică într-un stat civilizat, asta e adevărat. Dar democrație avem, mai multă decât ne-am fi închipuit. La urne trebuie doar să nu ne batem joc de ea și să votăm cu discernământ. Nu lozinci, ci certitudini și speranțe.