Oradea a fost declarată prin hotărâre de guvern staţiune turistică de interes naţional, ceea ce înseamnă că va putea accesa mai uşor bani europeni pentru dezvoltarea zonei turistice. Mai există 50 de astfel de staţiuni în ţară, deci nu e motiv să ne umflăm prea tare în pene. Va fi un lucru bun pentru oraş, mai ales că Primăria s-a dovedit foarte pricepută la accesat fonduri europene nerambursabile. Dar să ne înţelegem: milioanele de euro de până acum nu s-au cheltuit pe inovaţii în infrastructură sau în potenţialul turistic, ci pentru a aduce oraşul la un nivel acceptabil, după prea mulţii ani de stagnare.

Aşadar, Oradea va arăta tot mai bine şi va fi tot mai atractivă pentru vizitatori. De cealaltă parte, unii localnici încep să se simtă discriminaţi, spun că în oraş se fac mai multe pentru turişti decât pentru orădeni. Numărul nemulţumiţilor e în creştere: oameni expropriaţi, cu case dărâmate, oameni puşi să-şi supraînalţe clădirile ori supra-impozitaţi din pricina faţadelor, oameni care se plâng de prea mulţi copaci tăiaţi, de proiecte noi inestetice, de lucrări care nu se mai termină... În schimb, cei care ne ştiu mai mult de la televizor ne laudă şi ne dau exemplu de bună practică.

Nu pot să nu mă gândesc că acest mic triumf birocratic, declararea ca staţiune turistică de interes naţional, ar fi fost mult mai important dacă referendumul pentru unirea administrativă cu comuna Sânmartin ar fi avut o altă soartă. Dar lupta politică a decis în acel caz. Până la urmă, nu Guvernul decide care oraş e interesant turistic şi care nu, ci turiştii. Oradea a început să se simtă oraş turistic abia atunci când s-au înmulţit aparatele de fotografiat şi limbile vorbite în zona centrală.

Revenind la turism, pentru o mai bună înţelegere a fenomenului, ar trebui să ne gândim şi la oameni, nu numai la clădiri şi pieţe publice. Ar trebui să ne punem în locul turistului venit pentru prima dată în Oradea, pentru a înţelege dacă oraşul nostru este la fel de confortabil pentru ei ca pentru noi. Spre exemplu, ştiaţi că un turist care merge cu tramvaiul prin Nagyvárad nu ştie ce staţie urmează pentru a şti unde să coboare? Sau că, uitându-se la hărţile de pe panourile instalate în câteva locuri din oraş, poate înţelege cel mult că se află pe Terra?

Turismul este în primul rând despre şi pentru oameni. Ar fi păcat să facem aceeaşi greşeală ca în sistemul de învăţământ, unde elevii şi studenţii au devenit nişte periferice în marile planuri de studii, nicidecum centrul lor, în jurul cărora să se construiască totul. O regulă de bază din turism spune că oraşul turistic este acela în care vizitatorul venit pentru prima dată se descurcă foarte uşor fără ajutorul nimănui. Mi se pare că până acolo mai e cale lungă. Dar pentru asta trebuie mai întâi să se rezolve cumva cu pandemia şi să ne reconectăm aeroportul cu lumea. Cum "care aeroport"?