Aşa cum îi spune numele, bacalaureatul profesional este destinat persoanelor care în mod normal ar fi putut termina cel mult o şcoală profesională. Fiind an electoral, guvernanţii au decis să vândă iluzii celor care rup trei pixuri până să se semneze. Cât despre utilitatea acestui petic de hârtie, este evident pentru toată lumea că bieţii profesionali pot cel mult să se şteargă cu diploma la finalul examenelor.

Apetenţa românilor pentru diplome, cu sau fără acoperire, am constatat-o acum câţiva ani când am mers în Danemarca împreună cu un grup consistent de compatrioţi, să cunoaştem modelul de democraţie scandinav.

Am stat câteva zile şi am căscat gura la prelegerile unor băştinaşi decişi să ne lumineze după ce am stat atâţi ani în bezna comunismului. La final, o doamnă care transpira
vârtos să-şi completeze studiile la Sorbonica şi care împlinise de urând 100 de kilograme, a solicitat să i se dea o diplomă pe care să o bage în CV. Cam tot atât i-a servit respectivei patalamaua ca unor vameşi absolvenţi de Drept care în existenţa lor au prestat la o singură bară: cea de la bătătorul de covoare.

Proprietarul unei diplome de bacalaureat profesional ajunge ca în celebra poezie a lui Mihai Ursachi: "Un om din Tecuci avea un motor, dar nu i-a folosit la nimic". Iar dacă guvernanţii persistă în a da cu diplome în populaţie, hai să diferenţiem mai net Bacalaureatul profesional de cel clasic. Propun ca absolvenţii de "profesional" să nu mai facă banchet, ci chermeză, iar la finalul cursurilor să cânte nu Gaudeamus, ci "Aşe beu oamenii buni".