Mircea Badea şi Victor Ciutacu au criticat-o dur pe Alina Dumitru, vicecampioană olimpică la judo, pe motiv că aceasta nu a mers să voteze la referendum. În paralel, un halterofil nord-coreean, apărut de niciunde, câştiga titlul olimpic la haltere şi declara că pe el l-a inspirat din ceruri marele conducător Kim Ir Sen.
În viziunea ciutacilor şi a altor asemenea rumegătoare, sportiva noastră ar fi trebuit, probabil, să facă la fel. Să declare ceva de genul: "Am ajuns să iau medalia de argint mulţumită preşedintelui interimar Crin Antonescu, dar am pierdut-o pe cea de aur din pricina preşedintelui suspendat Traian Băsescu".
Las la o parte faptul că Badea ar putea participa eventual la Olimpiada strungarului sau că Ciutacu poate fi cel mult olimpic suddokan, nicidecum judokan. În fond, nu toţi putem fi sportivi de performanţă. Dar, ca ziarişti de frunte, ar trebui să ştie şi ei că, la cât se investeşte în sportul românesc, n-am merita să primim nici panglicile cu care se leagă medaliile. Iar dacă totuşi se strâng medalii în numele României, totul se datorează devotamentului unor tineri care-şi sacrifică tinereţile.
E regretabil că Olimpiada e folosită în scopuri politice. Ce au olimpicii noştri cu votarea? De ce flacăra olimpică devine "a democraţiei" şi trebuie târâtă în marasmul politic? În loc să ne bucurăm de rezultatele miraculoase ale sportivilor noştri, de ce trebuie să suportăm injuriile unui Badea Ciutacu şi să-l vedem pe alde Traian Ungureanu, un europarlamentar ponosit, cum agită o imitaţie de torţă olimpică pe geamul de la buda din sediul de campanie al preşedintelui Băsescu?