Pentru unii istoria poate fi o ancoră, pentru alţii se dovedeşte o piatră de moară. E valabil şi pentru Băile Felix şi Băile 1 Mai, staţiuni unice în România prin bogăţia apelor termale şi care, potrivit Ministerului Turismului, reprezintă 8-9% din capacitatea de cazare din ţară.

De parcă n-ar fi fost de ajuns că aproape două decenii ambele staţiuni au fost vitregite de indiferenţa şi nepriceperea autorităţilor care au permis construirea haotică, sfidând cele mai elementare reguli de sistematizare şi de urbanism, ele sunt ţinute în loc şi de "fantome" istorice care pretind vaste proprietăţi din perimetrul lor.

În încercarea de a inventaria ce anume face ca Băile să bată pasul pe loc, BIHOREANUL a aflat că dezvoltarea acestora e blocată de autorităţile centrale, sensibile la pretenţiile Ordinului călugărilor Premonstratens, care a revendicat tot Felixul, şi ale Episcopiei Romano-Catolice, care cere zeci de hectare din 1 Mai. Cum alte terenuri nu mai sunt disponibile, staţiunile sunt obligate să se mulţumească cu ceea ce deja există, fără a se mai putea amenaja obiective care să le schimbe "brandul" de destinaţii doar pentru bolnavii de reumă...

Degringoladă

Ca peste tot în ţară, şi în Băile Felix şi-au făcut loc imediat după 1990 kitsch-ul şi debandada. Turiştii se plâng că multe nu sunt în regulă încă de la intrarea în staţiune. Cum vii dinspre Oradea, terenurile din partea stângă a şoselei, unde puţini îşi mai amintesc că se plănuia cândva construirea unui complex multifuncţional pentru spectacole şi sport, pământul e năpădit de buruieni din care se iţeşte o tablă ce anunţă, degeaba, "De vânzare!". Pădurea din dreapta a fost rasă până la postul de Poliţie, pentru a face loc unor pensiuni ce se potrivesc în zonă ca nuca în perete. Peste drum, o veche parcare şi-a păstrat destinaţia, dar fără ca proprietarii să fi făcut vreo investiţie. Dacă nu pentru înlocuirea platformei de beton crăpat cu un strat de asfalt, măcar pentru delimitarea cu var a locurilor de parcare.

Vizitatorul care ia la pas staţiunea are şi alte motive de frustrare. Deşi, ce-i drept, peste tot e curat, se vede cu ochiul liber că localitatea a fost ani de zile sat fără câini. În perimetrul central al Felixului încă mai supravieţuiesc câteva dughene din tablă ori din termopan, şi tot în centru există pensiuni înghesuite pe câte un petec de teren, fără acces rutier şi fără locuri de parcare. În aceeaşi zonă, lângă vechiul "Complex", o rămăşiţă de piaţă e ocupată de alte două dughene şi de o rulotă care împart locul cu localnicele venite să vândă lapte şi ouă "la picior". Vizavi, o altă piaţă, "Bazarul", are câteva tarabe din beton, şi ele crăpate, acoperite cu un schelet metalic peste care, ca să nu-i bată soarele, comercianţii de nimicuri au pus care ce-au găsit. Ba o foaie de cort, ba o pătură mai veche, ba o prelată decolorată şi plină de găuri.

Margarete deloc cochete

În capătul celălalt al staţiunii, spre Hidişel, Felixul e plin de pensiuni construite fără nicio noimă. Unele au un singur nivel, altele trei, unele sunt lipite de trotuar, altele au în faţă mici platforme cât pentru 2-3 maşini, oricum insuficiente. Dacă în Europa civilizată pensiunile şi hotelurile sunt aliniate, edificate cu respectarea unui stil unitar şi colorate în aceleaşi tonuri, în Felix au fost construite în toate felurile: paralel cu frontul străzii, perpendicular şi câş, în diagonală, după cum i-a tăiat capul pe proprietari, care le-au vopsit unii în verde ori vişiniu, alţii în albastru ori portocaliu.

Un şir de pensiuni a fost plantat şi pe liziera de pădure, tot mai cheală, ce străjuieşte staţiunea pe marginea stângă a drumului către Hidişel. Primele suprafeţe sacrificate au fost cele de la ieşirea din Felix, unde au apărut monştri asemănători blocurilor comuniste. Dincoace, spre Oradea, o altă parte a păduricii a fost rasă recent şi a început construirea unei noi "vile", alături de cele mai vechi, cel mai probabil cu acte obţinute cu cântec.

Prizonierii plictiselii

04 Florian Serac_1.jpgCea mai dezolantă privelişte rămâne, totuşi, cea a bătrânelor pavilioane construite în 1892 în mijlocul staţiunii. În stânga şi în dreapta aleii principale, SCT Felix a modernizat şi extins ştrandurile Apollo şi Felix, precum şi jumătate din cele opt hoteluri ridicate în anii '70-‘80, fiindcă turiştii sunt tot mai pretenţioşi, iar standardele trebuie ridicate. "Din 2005 am investit peste 70 milioane de euro în modernizarea bazelor de tratament, a restaurantelor şi hotelurilor, pe care le aducem de la 2 la 3 şi 4 stele. La fel am procedat şi cu ştrandurile, pe care le-am dotat inclusiv cu jocuri acvatice şi facilităţi tip SPA", spune directorul general al societăţii, Florian Serac (foto).

Cum, însă, după activităţile de peste zi turiştii vor şi divertisment, hotelierii au o mare problemă, pe care au împărtăşit-o şi ministrului Turismului, Maria Grapini, prezentă recent în Felix: "Pur şi simplu trimitem turiştii să se plimbe prin Oradea, pentru că aici nu au ce face şi se plictisesc". Motivul? În Felix există doar o "discotecă", dar nimic altceva care să atragă turiştii de 25-45 de ani, cei mai activi.

Sabotaj UDMR-ist

Culmea e că SCT Felix a avut o soluţie pentru a trezi staţiunea la viaţă: să dărâme vechile pavilioane dezafectate în anii 2000 fiindcă deveniseră adevărate focare de infecţie, invadate de mucegai şi de ciuperci, iar în locul lor să extindă ştrandurile şi să ridice o sală de spectacole cu 600 de locuri (aproape cât Casa de Cultură a Sindicatelor din Oradea), precum şi una de jocuri (bowling, biliard, tenis de masă etc).

Proiectul a fost oprit în urmă cu 2 ani, după ce fantomaticul Ordin Premonstratens a pierdut procesul prin care voia centrul staţiunii. Pe considerentul că apele termale din Felix au fost "descoperite" de călugări încă de prin secolul XIII, iar Ordinul ar fi fost proprietarul terenurilor până la instalarea regimului comunist, premonstratenşii au revendicat iniţial întregul perimetru al Băilor. Apoi, pentru că absurdul era prea mare, doar pavilioanele. "Ne-am judecat ani întregi, până am dovedit că din 1937 terenurile aparţineau oficial statului român, deci nu puteau fi nici confiscate de comunişti în 1945, nici revendicate de cineva după 1989", explică Serac. Dar, taman când SCT Felix umbla după avize şi autorizaţii pentru demolarea pavilioanelor, la iniţiativa Ministerului Culturii, condus pe atunci de preşedintele UDMR Kelemen Hunor, acestea au fost clasate, brusc, ca monumente istorice!

"Pavilioanele nu au nicio valoare arhitecturală, pentru că faţadele sunt banale, iar în interior existau doar camere de 2 pe 5, cu grup sanitar comun, şi săli de tratament afectate iremediabil de aburii apelor termale. Nici valoare istorică nu au. Totuşi, imediat ce premonstratenşii au pierdut procesul, proiectul ne-a fost blocat, iar mulţi români continuă să meargă la Hajduszoboszlo. Eu nu cred în coincidenţe", spune directorul SCT Felix, sugerând că liderul UDMR a oprit dinadins şi nu dezinteresat dezvoltarea staţiunii. "Acum nu mai putem decât să aşteptăm vremuri mai bune şi persoane cu adevărat responsabile la conducerea unor instituţii ale statului român", spune Serac.

Legaţi de mâini şi de picioare

Şi mai păgubos e că blocajul se repetă şi în staţiunea alăturată, modesta 1 Mai. Dacă nici aici nu se mai poate face mare lucru pentru îndreptarea indolenţei urbaniştilor care au aprobat în ultimii 20 de ani construcţia de pensiuni fără nicio rânduială şi fără a lăsa loc pentru a construi pe viitor niciun fel de clădiri de utilitate publică, ba chiar nici măcar pentru parcări, în schimb, în mijlocul staţiunii, între Hotelul Ceres şi fostul Cazino, există un teren liber de peste un hectar. Pe partea dinspre hotel locul e folosit ca parc, deşi nu are pe el decât iarbă şi câteva bănci, fără nicio amenajare, iar spre Cazino e complet în paragină, deşi ar putea fi utilizat ca parcare pentru turiştii care, neavând altă soluţie, îşi lasă maşinile peste grădina din faţa hotelului.

04 Lucian Popus_1.jpgEdilii comunei Sânmartin afirmă, însă, că nu pot face nicio investiţie, pentru că şi acest teren e revendicat! "Avem un proiect pentru amenajarea unui parc de agrement, cu mobilier modern şi locuri de joacă pentru copii, mai ales că în 1 Mai nu există deloc alte spaţii verzi, dar nu putem începe nicio investiţie. Episcopia Romano-Catolică revendică în zonă circa 100 de hectare, până dincolo de Pădurea Stelară, lângă care se află şi lacul cu nuferi", spune primarul Lucian Popuş (foto).

Bătaie pe parcare

Edilul susţine că în aceste condiţii tot ce mai poate face pentru staţiuni e să încerce să rezolve măcar problema parcărilor. În Băile 1 Mai, aşa ceva există doar în faţa Ştrandului Venus şi a Ştrandului cu valuri, dar pentru că sunt mici, destui orădeni care vin aici în week-end trebuie să-şi lase maşinile în Sânmartin.

În Felix problema e şi mai acută. Primăria gestionează 1.000 de locuri de parcare "smulse" de fapt circulaţiei, prin trasarea unor dungi de vopsea pe marginea drumurilor ce străbat staţiunea. Alte terenuri, pe care să amenajeze noi parcări, nu există pentru că a "măritat" încă din anii '90 orice locşor liber, împroprietărind chiar şi persoane care nu aveau acest drept.

Tot de atunci, mai precis din 1994, pentru singura parcare adevărată, aflată vizavi de Poliţie şi întinsă pe 2,2 hectare, instituţia se judecă cu o firmă care o gestionează fraudulos şi ineficient, permiţând ca o parte din spaţiul ce ar putea adăposti 1.000 de maşini să fie acoperit cu moloz şi alte deşeuri. Procesul cu SC Cretheus General SRL e, probabil, cel mai vechi aflat pe rolul instanţelor din Bihor. "La începutul anilor ‘90, firma a închiriat terenul de la Primărie, iar când a apărut legea spaţiilor comerciale a vrut să-l cumpere. Pentru că Primăria nu a fost de acord, societatea a dat-o în judecată, iar de atunci dosarul se tot plimbă între instanţe", spune Popuş.

Apăsat de greaua moştenire lăsată de predecesorii care au înstrăinat terenurile comunei, edilul nici măcar nu dă vina pe ei şi, resemnat, spune că nu poate decât să întreţină puţinele spaţii publice rămase în grija instituţiei. Adică, de fapt, drumurile. Chiar dacă, în curând, turiştii care vor dori să ajungă în cele două staţiuni nu vor avea nici unde să-şi petreacă timpul liber, ba chiar nici unde să oprească...


RĂUL A FOST FĂCUT
Staţiuni fără plan urbanistic!

În ultimii 23 de ani, în Felix şi 1 Mai pensiunile au fost construite haotic pentru că la început Consiliul Judeţean, iar apoi compartimentul de Urbanism al Primăriei Sânmartin au acordat autorizaţii fără să impună niciun fel de norme. S-a ajuns nu doar ca imobilele să fie edificate fără standarde în ce priveşte orientarea faţă de frontul stradal, suprafeţele, regimul de înălţime ori culorile, dar şi să fie amplasate peste reţele de utilităţi.

"Pensiunea Amy a fost făcută peste conductele noastre de apă termală. A trebuit să le deviem pe cheltuiala noastră, deşi dacă existau urbanişti adevăraţi nici nu trebuia autorizată", exemplifică directorul SCT Felix. Şi mai nociv, Primăria a împroprietărit o persoană pe un teren ce înconjoară izvorul din care e alimentat Ştrandul Apollo, fără a asigura societăţii nicio cale de acces spre propriul teren. "În 3 ani am plătit un miliard şi jumătate de lei ca să poată merge un muncitor pe o potecă până la izvor când a fost nevoie", spune Florian Serac.

Reprezentanţii Primăriei se apără afirmând că răul a fost făcut în anii '90, iar acum nu mai pot să-l repare. "Nu am avut Plan Urbanistic General, iar să dărâmi acum proprietăţile oamenilor nu se poate", zice şeful compartimentului de resort, Constantin Tărniceru. "De 3 ani lucrăm la un PUG, care până acum a fost aprobat de 26 de autorităţi şi mai trebuie avize de la încă 4 instituţii". Abia când PUG-ul va deveni literă de lege, proprietarii vor putea fi obligaţi să respecte condiţii de urbanism şi sistematizare. Nu se vor mai putea construi, de pildă, decât clădiri cu minimum 3 niveluri, iar pensiunile vor fi obligate să asigure locuri de parcare proporţional cu capacitatea de cazare. În ce priveşte construcţiile înghesuite şi urâte deja existente, doar natura rămâne să le facă de petrecanie. Numai că îi va lua sute de ani...