O asigurare pentru părinţi, o afacere pentru învăţătoare, dar o tortură pentru copii. Aşa descrie un profesor orădean Şcoala după Şcoală, programul care ţine elevii în clase şi după cursuri până îi "recuperează" părinţii.

Teoretic gratuit, programul e în realitate plătit de aceştia, cu chitanţă sau fără, aşa că o învăţătoare întreprinzătoare face lunar încă 3-4 salarii. Ţinuţi în bănci 8 ore pe zi, copiii ajung însă "ca nişte zombi", acuză profesorul Vasile Gheorghe, adăugând că "industria" are şi alţi profitori, o parte din "taxele de protecţie" ajungând la directorii de şcoli, pentru plata propriilor funcţii. Declaraţiile au stârnit un adevărat scandal în jurul unui subiect tabu.

Viaţă pe fugă

"Toată viaţa mea e pe fugă!". Vă vine sau nu să credeţi, sunt cuvintele unei fetiţe din clasa pregătitoare, adresate părinţilor într-o seară, după ce abia a ajuns acasă. S-a trezit la 7 ca să ajungă la şcoală pe 8, iar fiindcă mama şi tata sunt ocupaţi cu serviciul, a rămas, la fel ca toţi colegii, în clasă, cu învăţătoarea, până la ora 16, când a scos-o bunica, ţinând-o la ea până a predat-o părinţilor.

Cine poartă vina oboselii care a copleşit, prematur, un copilaş de numai 6 ani? Sistemul, societatea. Mereu în criză de timp, orăşenii îşi abandonează pruncii pe mâna învăţătoarelor care, profitând de instituirea programului Şcoală după Şcoală, stau cu copiii după ore pentru a-i "îndruma în efectuarea temelor de casă" (pe care tot ele le impun excesiv) şi pentru "activităţi extraşcolare" care să le "stimuleze creativitatea". În realitate, însă, sistemul are la bază o uriaşă prefăcătorie, acuză un dascăl orădean.

"Nişte zombi"

Profesor de desen la Şcoala Gimnazială Nicolae Bălcescu, licenţiat şi în psihopedagogie, Vasile Gheorghe (foto) a dezvăluit miercurea trecută într-o conferinţă de presă la sediul ALDE Bihor, al cărui membru este, că învăţământul e nu doar politizat, ci şi că unii directori de şcoli îşi cumpără funcţiile de la Inspectorate cu bani de la părinţi, colectaţi şi prin învăţătoare, sub acoperirea programului Şcoală după Şcoală.

Potrivit Ordinului 5.349/2011 al Ministerului Educaţiei, programul e destinat prioritar copiilor defavorizaţi, dar a ajuns o sursă de îmbogăţire şi de corupţie, spune profesorul. Preţul? Micuţii din învăţământul primar ajung în clasa a V-a "ca nişte zombi, obosiţi, terminaţi", după ce stau în şcoli şi câte 8 ore pe zi. "Conform metodologiei, în program trebuie să fie un cadru didactic la 12 copii, dar avem şi 40 de copii la o învăţătoare".

Părinţii le plătesc ca PFA (persoane fizice autorizate), iar acestea câştigă şi câte 6.000 lei lunar. Pentru că folosesc infrastructura şcolilor publice, se ridică întrebarea cât de loială este această concurenţă. "Inspectoratele ar trebui să verifice, dar credeţi că o fac? Ei (n.r. – inspectorii) spun că aceste informaţii sunt secrete", a arătat profesorul.

Cu chitanţă, fără chitanţă

Cum merge afacerea? Încă de la înscrierea în clasa pregătitoare, ştiind că părinţii sunt ocupaţi, învăţătoarele le dau soluţia: Şcoala după Şcoală. Stau cu copiii şi după ore, îi ajută la teme, îi duc la masă ori preiau hrana comandată la catering. Onorariul diferă de la şcoală la şcoală şi de la o învăţătoare la alta, dar şi de "acoperire", adică de emiterea sau nu a unei chitanţe.

"Noi plătim 10 lei pe zi, plus 8 lei pentru prânz. Banii îi dăm lunar şi primim chitanţă", a povestit BIHOREANULUI mama unui elev de la Şcoala Bălcescu. O alta, cu copii la o şcoală de cartier, dă mai puţin, dar la negru: "7 lei la învăţătoare şi 10 lei pentru prânz. Învăţătoarea a zis că pe chitanţă costă mai mult". De pe urma a 20-40 de copii, o învăţătoare câştigă lunar între 3-6.000 lei, grosul rămânându-i în mână. Fiindcă Primăria nu admite folosirea sălilor fără plata apei şi curentului, învăţătoarele plătesc lunar o chirie de 100 lei, iar ca să nu aibă probleme cu Fiscul plătesc şi un impozit de până la 200 lei.

"Banii trec prin contabilitate", spune directorul Şcolii Bălcescu, Gheorghe Troie (foto), referindu-se însă doar la chirie. Activitatea e 100% legală, zice el, întrucât doar învăţătoarele interesate (în şcoala sa 14 din 20) fac această activitate, pe PFA-uri. Iar colegele chiar se ocupă de copii, până la ora 16, "nu până la 14, ca în alte şcoli". În plus, două grupe urmează programul gratuit, fiind "din medii defavorizate".

Dai în mine, dai în fabrici şi uzine!

Dacă Troie mărturiseşte că a fost "deranjat" de tânărul coleg care "şi-a pus colegii într-o lumină proastă", şefii IŞJ au reacţionat vehement, învinuindu-l chiar a doua zi pe profesor că tocmai el "politizează" învăţământul şi discreditează "întregul corp profesoral" al ţării.

Într-o adresă trimisă joi BIHOREANULUI, IŞJ a catalogat "regretabil că un cadru didactic foloseşte învăţământul pentru a câştiga capital politic, acuzând o relaţie politizată a factorilor educaţionali".  "Îl somăm public pe domnul profesor Vasile Gheorghe să prezinte «dovezile şi informaţiile neoficiale» pentru a-şi susţine declaraţiile, pe care le considerăm calomnioase şi defăimătoare. Dacă nu, îi solicităm să îşi ceară scuze", a pretins IŞJ.

Viaţa bate legea

Însuşi Ordinul 5.349/2011 al Ministerului demonstrează, însă, că învăţătoarele au făcut din Şcoala după Şcoală un business "pe lângă" lege. Potrivit normativului, programul e gratuit, având ca scop "consolidarea competenţelor" şi "învăţarea remedială" (sprijinirea copiilor cu dificultăţi de învăţare), iar "oferta educaţională trebuie proiectată astfel încât să răspundă nevoilor elevilor aparţinând grupurilor defavorizate". Or, tocmai aceştia nu sunt întrebaţi dacă vor şi dacă pot sta în şcoli cât părinţii lor în birouri şi fabrici.

Ordinul impune ca înaintea fiecărui an şcolar, unităţile de învăţământ să elaboreze "proiectele", iar inspectoratele să le avizeze. Grupurile de beneficiari nu pot fi mai mari de 12 elevi, iar programul trebuie derulat cu psihopedagogi, profesori de sprijin, logopezi, bibliotecari, laboranţi, antrenori, voluntari din comunităţile locale. Or, singurii "specialişti" sunt învăţătoarele, interesate să reţină toţi banii!

Cât despre finanţare, Ordinul enumeră ca surse fonduri din proiecte europene, bugete locale, donaţii, sponsorizări şi abia la urmă "suportul financiar al părinţilor". În nicio şcoală, însă, învăţătoarele nu-şi bat capul cu proiecte UE, ţintind direct buzunarele părinţilor!

"E gratuit!"

Inclusiv conducerea IŞJ atestă că Şcoala după Şcoală a ajuns un instrument prin care părinţii sunt asiguraţi că au unde-şi lăsa copiii, dar susţine că aceştia nu sunt obligaţi să "rotunjească" salariile învăţătoarelor. "Potrivit metodologiei, programul e gratuit", spune şeful Inspectoratului, Alin Novac-Iuhas (foto), invocând Ordinul potrivit căruia "implicarea cadrelor didactice" se face "în completarea normei didactice, adică "în interiorul celor 8 ore de muncă pe zi prevăzute de Codul Muncii", nu ca "activitate plătită suplimentar".

Novac-Iuhas susţine până acum că n-a avut niciun semnal că învăţătoarele condiţionează Şcoala după Şcoală de banii de la părinţi, iar afirmaţia nici nu e de mirare: tot ce face IŞJ e ca la începutul anului să avizeze "proiectele educaţionale", fără a le verifica apoi pe parcursul anului. Cerând să "nu mă întrebaţi pe mine ce a fost înainte" de instalarea sa în funcţie, şeful IŞJ spune că pe 14 septembrie a numit o comisie pentru "avizarea şi monitorizarea organizării şi desfăşurării programului Şcoală după Şcoală". Rezultatul? Aceasta a avizat "proiectele" a 26 de şcoli din judeţ, pentru aproape 200 de grupe de copii, dar de atunci nu a făcut nicio inspecţie în şcoli, să vadă dacă elevii au ceea ce învăţătoarele înşiră pe hârtie. "Urmează...", promite Novac-Iuhas.

Poate se va şi ţine de cuvânt, dacă nu cumva lăcomia învăţătoarelor şi presiunile părinţilor vor fi mai puternice decât "nevoile elevilor", între care prima ar trebui să fie aceea de a nu deveni, de mici, captivii unui sistem inuman...

PRO ŞI CONTRA
Să plătească statul!

La fel ca inspectoratele şcolare, Ministerul Educaţiei n-a verificat niciodată eficienţa programului Şcoală după Şcoală. O evaluare a făcut anul trecut fundaţia World Vision Romania, însă doar în 11 judeţe, cu concluzia că numai 5,6% dintre elevii din aceste judeţe l-au frecventat şi că 85% dintre părinţi şi-ar dori să aibă unde-şi lăsa copiii, dar nu îşi permit plata cadrelor didactice.

Tot anul trecut, Camera Deputaţilor a respins propunerea de interzicere a programului în şcolile publice, iniţiată de liberalul Florin Gheorghe cu argumentul că părinţii sunt presaţi de cadrele didactice care "condiţionează activitatea şcolară de participarea la cea extraşcolară".

Pe de altă parte, comisia de învăţământ a Camerei a aprobat în septembrie 2015 iniţiativa altor doi liberali, Raluca Turcan şi Claudia Boghicevici, ca elevii din clasele primare să primească lunar un tichet de 200 lei pentru "susţinerea programului". În cazul adoptării, legea ar intra în vigoare din anul şcolar 2016-2017.