Nu multe ţări îşi ignoră resursele ori le risipesc cum o face România. Deşi ocupă locul trei în Europa după mărimea zăcămintelor de gaz, doar 30% din oraşe şi comune îl pot folosi, celelalte neavând reţele, aşa că ard fie cărbune, fie pădurile care ar trebui să reducă efectele poluării. 

În Bihor situaţia e şi mai proastă: numai 24 din cele 101 unităţi administrativ-teritoriale au reţele de gaz. După ce în campanie a promis dezvoltarea localităţilor inclusiv prin facilitarea accesului la gaz, actuala conducere a judeţului a anunţat că trece la fapte, prezentând un plan care ar permite ca până în 2024 să fie racordate încă 15-18 localităţi.

"Delăsare" 

Anul 2001 a fost ultimul în care CJ Bihor, condus atunci de Ştefan Seremi, a ajutat primăriile să aibă gaz, convingând firma arădeană Gaz Vest SA să investească în înfiinţarea unor reţele în Sântandrei şi Mădăras. În 2006, următorul preşedinte, Alexandru Kiss, a asociat CJ şi 70 de primării cu o altă firmă din judeţul vecin, Amarad SA, într-o nouă societate, Gaz Bihor SA, dar care n-a făcut nimic până în 2015, când a fost desfiinţată.

Ironia e că din 2007 până în 2011 compania naţională Transgaz a investit 150 milioane euro pentru a-şi extinde magistralele în judeţ, de la 402 la 546 kilometri, fără însă ca în următorii 10 ani să fie racordată vreo localitate. "Ani de zile a existat o delăsare. Toate primăriile au vrut fonduri pentru biserici, şcoli şi asfaltări", recunoştea în 2017 Traian Bodea, pe atunci vicepreşedinte al CJ Bihor, pentru a explica de ce instituţia nu s-a implicat în extinderea reţelelor de gaz. 

Abia în 2019 Judeţul a îndemnat primăriile să formeze asociaţii de dezvoltare intercomunitară, le-a oferit câte 1.000 lei pentru a-şi plăti cotizaţiile la acestea şi a promis că va suporta jumătate din costurile studiilor de fezabilitate pentru reţele. Dar atât şi nimic mai mult.

Pe bani europeni

Imediat după instalare, în toamna anului trecut, actualul preşedinte al CJ Bihor, Ilie Bolojan, a declarat racordarea la gaz a localităţilor drept obiectiv prioritar şi a încercat să profite de faptul că ministrul de atunci al Fondurilor Europene, orădeanul Marcel Boloş, a înfiinţat în cadrul Programului Operaţional Infrastructură Mare - în premieră - o axă pentru finanţarea cu bani europeni a acestui tip de investiţii.

În baza axei 8.2. "Creşterea gradului de interconectare a Sistemului Naţional de Transport al Gazelor Naturale", primăriile au putut depune proiecte pentru a accesa 235 milioane euro, 85% din sumele necesare fiecărei UAT fiind asigurate din fonduri europene şi 15% din bani guvernamentali. Într-o a doua etapă, anul acesta, fondurile dedicate acestei axe ar fi urmat să crească la 1 miliard de euro, prin cuprinderea ei în Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă.

CJ Bihor a ajutat primăriile să obţină avizele necesare (de la instituţiile de mediu până la CNAIR, Electrica şi RDS&RCS), iar Asociaţia Zona Metropolitană Oradea să elaboreze proiectele. 
 
Depuse şi... uitate

În decembrie 2020, la Ministerul Fondurilor Europene erau depuse 9 proiecte din Bihor. Unul dintre ele, al Primăriei Sânmartin, în valoare de 78,20 milioane lei, prevede realizarea a 126 km de conducte şi racordarea a 4.037 consumatori. Alt proiect, depus de comunele Nojorid, Oşorhei şi Paleu, are o valoare de 78,31 milioane lei, pentru 135,43 km de reţea şi branşarea a 3.722 gospodării, instituţii şi firme. Un al treilea, depus de ADI Urban-Rural (formată din Aleşd, Tileagd, Ţeţchea şi Aştileu), vizează construirea a 133,79 km de reţele şi 5.447 racorduri cu 127 milioane lei. Un alt proiect, al ADI Gaz Sud (Rieni, Pietroasa, Bunteşti, Drăgăneşti şi Lazuri de Beiuş) prevede înfiinţarea a 114,86 km de reţea şi racordarea a 3.349 de beneficiari, având o valoare de 77,41 milioane lei. 

Alte 6 primării au depus proiecte singure sau în parteneriate de câte două pentru că nu au putut forma ADI-uri: Sânnicolau Român (17 milioane lei, pentru 17 km de reţea şi 1.115 racorduri), Cociuba Mare (22 milioane lei, 39 km de reţea, 1.125 branşamente), Ciumeghiu (29,41 milioane lei, 50,19 km de reţea, 1.060 racorduri), Gepiu şi Husasău de Tinca (49,93 milioane lei, 96,01 km de reţea, 2.127 branşamente) şi Ineu cu Săcădat (212,84 milioane lei, 47,37 km de reţea, 1.878 racorduri).

Atât doar că, deşi noul Minister al Investiţiilor şi Proiectelor Europene, unde Boloş a fost înlocuit cu Cristian Ghinea, trebuia să încheie în aprilie evaluarea celor 243 de proiecte din toată ţara (în valoare totală de 2,56 miliarde euro), n-a făcut-o nici până în prezent. Ca urmare, nici vorbă de contracte de finanţare semnate şi de lucrări licitate. Cât despre a doua sesiune de proiecte, pentru încă 1 miliard de euro, nici MIPE, nici Guvernul n-au mai spus ceva.

Ajutor cu condiţii

CJ Bihor încearcă să contracareze lentoarea birocraţiei centrale cu un plan propriu de sprijinire a comunelor şi oraşelor din judeţ, prezentat joi de vicepreşedintele Mircea Mălan. El a anunţat că, începând din acest an, Judeţul va oferi anual câte 1 milion de euro în acest scop, 5-6 primării putând beneficia de câte 150.000-200.000 euro. Pe lângă bani, CJ Bihor le va acorda consultanţă juridică, tehnică şi financiară pentru obţinerea avizelor şi întocmirea documentaţiilor, licitarea lucrărilor şi urmărirea executării lor. "Toate acestea se vor realiza în baza unor acorduri de colaborare" cu CJ Bihor, a precizat Mălan, adăugând că UAT-urile trebuie să întrunească anumite criterii pentru a fi eligibile în program.

Primul este să vrea, ceea ce înseamnă să întocmească studiile de fezabilitate, iar al doilea - să demonstreze că au capacitatea de a susţine proiectul, fie din surse proprii, fie din credite. O altă condiţie este un "calcul de rentabilitate" care să ateste că vor exista suficienţi consumatori, şi nu doar casnici. "Un hectar de seră echivalează cu 1.000 de consumatori casnici. Îi încurajăm pe primari să facă demersuri pentru ca staţii de asfalt, sere, ferme pentru creşterea animalelor, instalaţii pentru uscarea cerealelor şi alte investiţii care consumă gaz să fie atrase, în felul acesta crescând şansele să intre în program şi să merite efortul financiar făcut atât de comunitate, cât şi de operator", a spus vicele.

Cât mai aproape

Un ultim criteriu este distanţa dintre localităţile unde se doreşte înfiinţarea sau extinderea reţelelor faţă de magistrale sau de alte reţele existente. Logic, cele mai avantajate vor fi localităţile unde aceste distanţe sunt mici. 

Este, de pildă, cazul comunei Toboliu, care s-ar putea lega nu la magistrala Transgaz aflată la distanţă mare, ci la reţeaua comunei Girişu de Criş. Comuna Avram Iancu s-ar putea lega de reţeaua din Ciumeghiu, la fel ca satele Ghiorac şi Arpăşel din această comună, satele Homorog şi Ianoşda la cea existentă în Mădăras, Inandul şi Arpăşelul la reţeaua din Cefa, Hodoşul şi Sântimreul la cea din Sălard, satele Ghenetea şi Cheţ la cea din Marghita, la care s-ar putea lipi şi Viişoara, satele Cubulcut, Olosig, Ciocaia şi Cadea la reţeaua din Săcueni etc.

Pe de altă parte, după ce cu două săptămâni în urmă Guvernul a declarat obiectiv de importanţă naţională prelungirea de la Lugaşu de Jos la Huedin (judeţul Cluj) a magistralei DN 400, localităţile din ADI Urban-Rural (Aleşd, Tileagd, Ţeţchea şi Aştileu) vor putea apela la sprijinul CJ Bihor dacă proiectul pentru fonduri europene depus anul trecut va fi respins, la fel ca UAT-urile de pe acelaşi aliniament care nu au depus astfel de proiecte (Măgeşti, Vadu Crişului, Şuncuiuş, Bratca). 

Programul "anul şi milionul" pentru gaz va fi aplicat din această toamnă, primul acord de colaborare între CJ Bihor şi una dintre primăriile interesate urmând să fie semnat în octombrie. Şi, dacă în următorii trei ani vor fi sprijinite câte 5 sau 6, numărul localităţilor din judeţ cu reţele de gaz va creşte de la 24 până la 40 sau 42. Nu spectaculos, dar totuşi semnificativ...

PE CONT PROPRIU
Reţea de 20 km într-un an

Spre deosebire de majoritatea edililor din Bihor, cei din Girişu de Criş au reuşit să înfiinţeze o reţea locală de gaz fără să aştepte sprijin. În 2019, Primăria comunei a încheiat cu SC Gaz Vest SA un contract în baza căruia cele două părţi au suportat câte 50% din costurile însumate la 4 milioane lei, lucrările începute în 15 august 2020 fiind finalizate anul acesta în 12 august.

De atunci, cele două localităţi ale comunei, Tărian şi Girişu de Criş, au o reţea de 20 km de conducte, care va fi prelungită în baza unui act adiţional cu încă 4 km pentru a asigura posibilitatea de racordare a tuturor locuitorilor.

Dacă proiectele depuse în POIM permit ca racordurile să fie plătite din bani europeni şi de la bugetul de stat, la Girişu de Criş taxele de branşare (între 1.500 – 3.000 lei, în funcţie de distanţa de la conductă la consumator) sunt suportate de clienţi, dar aceştia îşi primesc banii înapoi, eşalonat, în 5 ani. La fel se va întâmpla, a anunţat Mircea Mălan, şi în cazul proiectelor care vor fi sprijinite de CJ Bihor.