Acum 2-3 ani nu trecea o săptămână ca Primăria sau Consiliul Județean să nu anunțe inaugurarea unei noi investiții. Acum, abia dacă mai avem o știre pe lună, dar și aceea pentru a ni se explica ori că nu știu ce lucrare a ajuns la stadiul fizic de 67,9%, ori că investiția care trebuia terminată se amână cu 2-3 luni.
Interesant este că, cu excepția lui Bolojan, trupa a rămas cam aceeași, doar viteza de reacție a scăzut simțitor. Dacă facem o radiografie a situației investițiilor, vedem că mai toate sunt întârziate. Iar în actualul context bugetar orice amânare înseamnă ori o anulare a lucrărilor neîncepute, ori o abandonare a celor aflate în lucru.
S-a trecut foarte ușor peste amânarea lucrărilor la pasajele de la Crișul și de la Gară. Le facem la anul sau poate la anul și la mulți ani. Centrul Cultural a sfârșit prin a fi o groapă dezolantă. Mult așteptata parcare de la Spitalul Județean a fost amânată succesiv. Iar Spitalul de infecțioase, minat de contestații, pierde banii din PNNR, sperând să vină fonduri pe altă axă.
Jumătatea orașului de pe malul drept este practic blocată, iar circulația pe malul stâng al urbei a devenit infernală din cauză că străzile Dunării și Andrei Șaguna au încăput pe mâna constructorilor. Numai că strada Andrei Șaguna trebuia dată în folosință până la începerea școlii. Când s-a mai întâmplat ca la începerea școlii să avem 25 de unități de învățământ în șantier?!
Mă întreb: dacă în timpul mandatului lui Ilie Bolojan s-ar fi aflat de relațiile sulfuroase ale lui Sebastian Marchiș cu constructorii, câte secunde ar mai fi rămas acesta director tehnic al Primăriei? În mod cert, Bolojan nu ar fi așteptat să vină DNA-ul să-i facă curat în instituție.