În vreme ce primari de mari municipii din România, cu pretenţii la fel de mari, se plimbau prin străinătate în aşa-zise schimburi de experienţă sau organizau simpozioane unde turuiau despre cât de importantă e curăţenia oraşelor, protecţia mediului şi necesitatea de a revalorifica deşeurile produse cu nemiluita de cetăţeni şi de firme, gospodarii din Aleşd tăceau şi făceau.
Încă din 2007, profitând că putea primi o parte din banii necesari de la Uniunea Europeană şi de la Guvern, administraţia din micul oraş bihorean a proiectat o staţie de sortare a deşeurilor, pe care a pus-o în funcţiune săptămâna trecută şi care, încă din perioada de probe, a şi produs primii bani.
Fără griji
Odată cu aderarea la UE, printre condiţiile asumate de România a fost şi aceea că îşi va rezolva problemele de mediu, ceea ce însemna nu doar reducerea poluării industriale, dar şi realizarea în fiecare regiune a unor sisteme de colectare, transport, sortare şi depozitare a deşeurilor în deponee ecologice. Pentru că aceste obligaţii n-au fost respectate, anul trecut Comisia Europeană a avertizat statul român că va fi amendat cu o sumă uriaşă (2 milioane de euro pe zi), iar Guvernul a anunţat că va recupera banii de la administraţiile locale care nu şi-au făcut treaba.
Singura din toată România care a scăpat de această grijă este primăria din Aleşd, a cărei societate de gospodărire, Salubri, a inaugurat săptămâna trecută cea mai performantă staţie de sortare şi transfer a deşeurilor colectate din gospodării şi de la firme, şi totodată unica din ţară realizată cu fonduri nerambursabile.
Carul de-astă iarnă
"Încă de la aderare am ştiut că regulile de mediu sunt exigente şi, ca să le respectăm, ne-am pregătit din timp", spune primarul Zeno Ţipţer (foto). În urmă cu câţiva ani, societatea de gospodărire locală nu era nici mai bogată şi nici mai utilată decât altele din judeţ sau din ţară, astfel că singura şansă pentru modernizare era accesarea de fonduri nerambursabile. "Totul a fost chestie de organizare şi de voinţă", zice Ţipţer.
În 2006-2007, Consiliul Local a sprijinit Salubri alocându-i atâţi bani cât să poată asigura cota proprie de finanţare a unui program de dotare. "Cei de la Salubri au făcut un proiect pe fonduri europene şi, din banii de la UE plus cei daţi de noi, în total 500.000 de euro, au achiziţionat autogunoiere şi tomberoane pentru toate cele 54 de localităţi din jur pe care le deserveşte, de la Tileagd până dincolo de Corniţel, spre Cluj, şi de la Vârciorog până la Bulz şi Remeţi", spune primarul. Rezultatul? Toate deşeurile produse în zonă sunt colectate acum standardizat, cu maşini din care gunoaiele nu mai sunt împrăştiate de vânt, ci ajung în siguranţă şi fără scurgeri acolo unde trebuie, la groapa ecologică.
Lobby de Aleşd
Datorită intensei mediatizări a riscului ca România să fie amendată de UE, mai toată lumea a aflat că prima urgenţă în probleme de mediu este închiderea gropilor de gunoi neecologice. Ceea ce nu se ştie, însă, e că degeaba ai gropi ecologice dacă nu respecţi o altă obligaţie, şi anume cea de a recupera, pentru început, minimum 15% din cantitatea totală de gunoaie produsă.
Este exact ceea ce, de săptămâna trecută, se întâmplă doar la Aleşd, unde sistemul de salubrizare a fost completat prin punerea în funcţiune a singurei staţii de sortare a deşeurilor menajere şi industriale pe care a realizat-o o administraţie publică din ţară. Meritul e cu atât mai mare cu cât majoritatea banilor au provenit, şi pentru această investiţie, din fonduri nerambursabile. "În 2007, când Ilie Bolojan era prefect iar Lucia Varga secretar de stat la Ministerul Mediului, am depus un proiect în valoare de 1,5 milioane euro la Administraţia Fondului de Mediu", spune Ţipţer, mulţumit de ajutorul primit de la cei doi colegi originari din zonă.
Proiectul a fost singurul depus în toată ţara de vreo primărie, deşi fonduri existau suficiente pentru câteva zeci. "Nu vreau să se creadă că am fi fost favorizaţi, dar adevărul e că alţii nu s-au interesat. Dar asta nu-i treaba mea", zice edilul. Aprobat în luna mai 2008, proiectul de finanţare prevedea ca Fondul de Mediu să contribuie cu 60% din valoarea investiţiei, restul revenind Primăriei Aleşd.
Ca pe bandă
Construită de o firmă din Petroşani condusă de un neamţ, care de altfel a livrat asemenea instalaţii şi mai multor oraşe din Germania, staţia de sortare a deşeurilor din Aleşd funcţionează ca o adevărată fabrică, aptă să proceseze 150 de tone de gunoi în fiecare zi, iar asta într-un singur schimb, de 8 ore.
Deşeurile, explică managerul Salubri, Florin Moraru (foto), sunt aduse cu autogunoierele şi cântărite la intrare, pentru a se monitoriza cantitatea de gunoi prelucrată. După înregistrare, camioanele descarcă deşeurile în interiorul staţiei, pe o suprafaţă betonată lângă care se află o bandă transportoare. Aici, muncitorii fac o presortare, extrăgând obiectele mari, precum maşinile de spălat şi de gătit, televizoarele, bicicletele, grinzile ori molozul, care ar putea deteriora covorul de cauciuc al benzii transportoare. Apoi, cu un împingător, deşeurile sunt duse pe bandă până spre un aşa-numit ciur rotativ, din care ies separat plasticul, hârtia, cartonul, metalele. Abia ce rămâne, adică aşa-numitele deşeuri umede, biodegradabile, se dirijează către o altă bandă, care le coboară spre staţia de transfer, de unde sunt transportate la groapa de gunoi ecologică.
"La groapă se va mai arunca numai vreo 30-40% din totalul deşeurilor, restul se recuperează şi e folosit ca materii prime", spune Moraru.
De patru ori profit
Managerul Salubri afirmă că, datorită staţiei se sortare, locuitorii din Aleşd şi din cele 54 de localităţi învecinate vor avea numai de câştigat. "Un prim avantaj e de ordin social, căci aşa am oferit, până acum, 11 locuri de muncă permanente în plus", arată Moraru. Un al doilea folos direct e că materialele recuperate aici sunt vândute pentru revalorificare. "Deja am vândut PET-urile colectate şi sortate în perioada de probă a staţiei unei firme din Buzău, cu 20.000 de lei", a precizat managerul. Alt câştig e că, în acest fel, pe termen lung, clienţii Salubri nu vor suporta majorări de tarife, deoarece cu cât se va recupera mai mult din gunoi, cu atât cantităţile duse la groapa de gunoi vor scădea şi, odată cu ele, şi sumele plătite pentru depozitare.
În fine, pe termen şi mai lung, marele câştig este că odată cu perfecţionarea sistemului, văile cursurilor de apă şi marginile drumurilor vor fi mai curate, pentru că tot mai puţini vor fi tentaţi să arunce pe unde apucă gunoaiele şi flacoanele. Şi e şi logic, căci tot mai mulţi vor realiza că ele, de fapt, înseamnă bani.
MODEL
Următoarea staţie, Oradea
Deşi era de aşteptat ca startul în materie de sortare şi reciclare a deşeurilor să-l dea Oradea, municipiul reşedinţă de judeţ va fi abia a doua localitate bihoreană care va avea o asemenea facilitate. Iar asta pentru că în 2007, când la Aleşd se făceau primii paşi, edilii de atunci ai Oradiei nu aveau asemenea preocupări.
Întârzierea se răzbună acum, când investiţia făcută la Oradea, în valoare de 2,3 milioane de euro, va fi suportată de la Administraţia Fondului de Mediu doar în proporţie de 50%, şi nu de 60%, cum s-a întâmplat la Aleşd, iar gestionarea staţiei o va face o firmă privată, şi tot ea va încasa şi profiturile.
"Staţia de sortare şi transfer a deşeurilor va fi construită abia acum, va fi dată în folosinţă la sfârşitul lunii august, şi va avea o capacitate de prelucrare a 35.000 de tone de deşeuri pe an", explică managerul Eco Bihor, Pasztai Zoltan (foto), firma care a asigurat proiectul şi jumătate din fondurile necesare. Specialistul spune că, la fel precum în Aleşd, staţia din Oradea va putea separa hârtia şi cartoanele, aluminiul, metalele, PET-urile şi foliile din plastic.