Regula e simplă: ai bani, plăteşti, nu ai, eşti executat silit! Cale de mijloc nu există.
Anul trecut Primăria a emis nu mai puţin de 54.000 de somaţii de plată către debitorii la bugetul oraşului, firme sau simpli cetăţeni. Nu de alta, dar la sfârşitul anului trecut municipalitatea avea de încasat de la rău-platnici taxe şi impozite de circa 7,5 milione de euro. Cam cât ar costa construcţia a trei poduri peste Criş!
BIHOREANUL a descoperit, însă, că dacă în cazul persoanelor fizice recuperarea datoriilor e destul de simplă, când vine vorba de firme şi fundaţii situaţia se complică. Mai ales dacă acestea au "spate" în Primărie...
Sunt dator, dar mă tratez...
Criza n-a iertat pe nimeni. Simpli orădeni, firme şi fundaţii deopotrivă, nu mai puţin de 54.000 de restanţieri umflau anul trecut listele cu datornici ale Primăriei. Unii ar fi vrut să plătească şi nu aveau din ce, alţii preferau să amâne plăţile, iar alţii pur şi simplu sperau că Primăria va uita de ei. S-au înşelat. Municipalitatea a emis pe numele fiecărui restanţier somaţii de plată şi titluri executorii, iar în ultimă instanţă a instituit sechestru pe bunuri. Poate aşa va recupera ceva.
"În urma procedurilor de executare silită, numărul debitorilor a scăzut cu circa 10.000 în cazul persoanelor fizice şi circa 600 în cazul persoanelor juridice. Totuşi, volumul restanţelor acumulate e aproximativ acelaşi ca în anii precedenţi", spune Tănase Miculescu (foto), directorul adjunct al Direcţiei Economice a Primăriei, responsabil cu încasarea impozitelor şi taxelor.
Altfel spus, deşi numărul restanţierilor a scăzut, cei rămaşi datorează sume la fel de mari. În total, municipalitatea avea de recuperat de la populaţie, la sfârşitul anului trecut, circa 19 milioane de lei, iar de la firme alte 14 milioane.
Recuperatori pentru Oradea
Cum din cele 33 milioane de lei ar putea asigura bugetul salubrităţii pe trei ani sau al iluminatului public pe şase ani, Primăria are toate motivele să treacă la executarea silită. Procedura e progresivă. Iniţial, datornicul este somat cu privire la datorii, apoi se trezeşte cu poprire pe conturi, pe urmă cu sechestru asiguratoriu pe bunuri, maşină, casă sau terenuri. Dacă nici aşa nu plăteşte, Primăria le evaluează bunurile şi le vinde prin licitaţie.
Anul trecut, municipalitatea a scos la vânzare trei maşini şi cam zece apartamente, clădiri şi terenuri. "N-am vândut mare lucru pentru că în ultimul moment debitorii fie se împrumută şi îşi achită datoriile, fie se angajează la plata acestora în rate eşalonate strict, pe şase luni", explică funcţionarul. Miculescu spune că în puţinele situaţii când s-a ajuns la executarea bunurilor, Primăria s-a trezit că nu le poate vinde, din lipsă de muşterii. "În primă fază licitaţia porneşte de la preţul stabilit de evaluator, la cea de-a doua licitaţie preţul se reduce cu 25% iar la cea de-a treia se înjumătăţeşte. Avem terenuri care s-au scos la licitaţie şi de trei ori, dar tot nu le-am putut valorifica", spune directorul.
Sub sechestru
În prezent, municipalitatea are de recuperat datorii de la circa 40.000 de persoane fizice şi de la 10.716 firme şi fundaţii, din care 121 au ajuns la faza sechestrului asigurator, pentru ca bunurile lor să fie valorificate.
Neoficial, BIHOREANUL a aflat că pe lista acestor 121 de restanţieri se numără până şi Direcţia Finanţelor Publice Bihor, care - în calitate de administrator al terenurilor statului aflate pe raza municipiului - a "uitat", încă din 2004, să plătească impozitele aferente acestor proprietăţi. Pe un loc fruntaş pe lista codaşilor se află şi Zahărul SA, firmă căreia funcţionarii Primăriei i-au stabilit sume suplimentare faţă de cele achitate până anul trecut, societatea Orser (cea care a "îngropat" serele din Şoseaua Borşului), societatea Lemnul şi chiar firma Investmond (la care a fost acţionar fostul primar Petru Filip). Fiecare dintre aceste societăţi a contestat în instanţă impunerile făcute de inspectorii Primăriei, pe considerentul că aceştia le-ar fi calculat greşit datoriile.
Directorul adjunct Tănase Miculescu ţine la sertar lista firmelor sub sechestru, spunând că nu este publică. "Codul de procedură fiscală ne interzice să facem publice aceste date, deoarece s-ar încălca secretul fiscal", invocă el. Funcţionarul se contrazice însă singur, pentru că la rubrica "Taxe şi impozite locale" de pe site-ul Primăriei, municipalitatea face publice, deja de doi ani, listele cu executările silite, anunţă vânzarea bunurilor datornicilor şi, de două săptămâni, a publicat topul celor mai buni 10 contribuabili din oraş, cu tot cu sumele plătite. Fără să se teamă că încalcă "secretul fiscal"...
Proptă de la "vicesă"
Surse din cadrul Primăriei afirmă că directorul evită să dea publicităţii lista sechestrelor dintr-un motiv pe cât de simplu, pe atât de delicat: în topul datornicilor se numără şi Fundaţia Mecena, deţinătoarea Centrului Ady Endre, construit lângă Ştrandul Municipal, pe un teren luat în concesiune de la Consiliul Local pe vremea fostului primar Petru Filip.
Condus de preşedintele Consiliului Judeţean Bihor, Alexandru Kiss, ONG-ul are sau a avut în structura de conducere nume sonore din UDMR, precum fostul deputat Lakatos Peter, consilierul judeţean Szabo Odon, dar şi viceprimăriţa Rozalia Biro. Aceasta din urmă e nimeni alta decât coordonatoarea Direcţiei Economice a Primăriei, deci şefa lui Miculescu, ba mai mult, unul dintre puţinii suţinători ai directorului în faţa primarului Ilie Bolojan, despre care se spune că şi-ar fi dorit pe postul acestuia un subordonat mai energic.
Un hatâr pentru Mecena
În prezent, Fundaţia are la bugetul local o datorie de circa 200.000 de lei, în condiţiile în care impozitul fixat pentru construcţiile de lângă ştrand şi parte din terenul aferent este de aproximativ 11.000 lei pe an. Ceea ce înseamnă că ONG-ul n-a plătit nimic de circa 7 ani! În ciuda acestui fapt, spre deosebire de orădenii de rând, faţă de care Primăria se mişcă relativ vioi cu poprirea pe venituri şi bunuri, în cazul fundaţiei UDMR-ului municipalitatea a pus sechestru pe imobil abia în februarie anul trecut.
Mai mult, deşi acelaşi Cod de procedură fiscală invocat de Tănase Miculescu prevede că valorificarea bunurilor trebuie să înceapă în 15 zile de la instituirea sechestrului, iar un ordin din 2008 al primarului Ilie Bolojan, mai îngăduitor, permite un termen de maxim trei luni, în cazul fundaţiei Mecena, Miculescu n-a mişcat niciun deget de un an de zile. Devenind, astfel, el însuşi un soi de Mecena pe banii orădenilor...
CU JAPCA
15.264.387
lei a încasat anul trecut bugetul local după ce a trimis somaţii de plată restanţierilor
FUNDAŢIA DIHONIEI
Război pe banii Budapestei
Scandalul pe tema fundaţiei Mecena nu are sfârşit. Europarlamentarul Laszlo Tokes îi acuză şi acum pe liderii UDMR Bihor că, în vara anului 2002, au convins Guvernul Ungariei să schimbe destinaţia sumei de 320 milioane de forinţi (echivalentul a 4,7 milioane de euro), promise pentru construirea unui centru cultural care urma să fie construit în satul Ady Endre din judeţul Sălaj pentru a finanţa un centru cu acelaşi nume la Oradea, pe care Alexandru Kiss, Rozalia Biro şi apropiaţii lor îl gestionează după bunul lor plac.
La finele anului trecut, Tokes a cerut autorităţilor ungare să verifice cheltuirea banilor, iar în ianuarie anul acesta a acuzat intenţia liderilor UDMR de a vinde imobilul, prin intermediari, la doar 250.000 de euro. Şefii UDMR Bihor au negat acuzaţiile, arătând că imobilul nici nu poate fi vândut pentru că este construit pe un teren concesionat de la Consiliul Local.