Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă în traistă! Municipalitatea ia în calcul contractarea unui credit de circa 55 milioane euro, mare cât bugetul de venituri proprii al oraşului pe un an de zile, pentru a acoperi partea proprie de cheltuieli la care s-a obligat prin proiectele europene câştigate, dar şi costurile marilor investiţii aflate în derulare.
"Trebuie să facem acest efort. Altfel, am fi ca în situaţia că, odată urcaţi în trenul fondurilor europene, ne-am da jos din mers pentru că nu vrem să plătim bilet", spune primarul Ilie Bolojan.
Efectul de recul
Oradea a obţinut vara aceasta finanţări europene în valoare de 13 milioane euro. Dar greul abia începe! Pentru a putea derula proiectele europene câştigate prin programul de cooperare transfrontalieră Hu-Ro, municipalitatea va trebui să scoată din buzunar diferenţa până la valoarea integrală a acestora, estimată la 27 milioane de euro.
Dacă Primăria nu face rapid rost de bani, oraşul poate spune adio unor investiţii importante precum construirea drumului rapid care să lege Podul Dragoş Vodă de Cartierul Oncea prin strada Ecaterina Teodoroiu, modernizarea Pieţei Rogerius, reabilitarea sălilor de operaţii de la Spitalul Municipal Gavril Curteanu şi de la Spitalul Clinic Judeţean, reamenajarea dealului Ciuperca şi altele. Iar asta nu e tot!
Bani, nu glumă!
Pe lângă cheltuielile la care oraşul s-a obligat în cadrul proiectelor transfrontaliere, municipalitatea mai trebuie să procure 10 milioane euro reprezentând contribuţia proprie la proiectul de extindere şi modernizare a reţelelor Electrocentrale, parte integrantă a mega-proiectului de modernizare a CET, plus încă 7,5 milioane pentru viitorul Aquapark de pe amplasamentul actualului Ştrand Municipal.
Dacă mai adăugăm cele 20 milioane euro necesare pentru asfaltarea tuturor străzilor din cartierele vechi (promisiune făcută de primarul Ilie Bolojan în campania electorală), cele 6 milioane datorate Luxten pentru extinderea reţelei de iluminat, alte 5 milioane pentru construcţia parcării subterane din strada Independenţei şi încă 4,5 milioane pentru parcarea supraetajată din spatele Palatului de Justiţie, rezultatul este ameţitor.
Contabilii municipalităţii au făcut săptămâna trecută un calcul estimativ şi s-au luat cu mâinile de cap. "În linii mari, oraşul ar avea nevoie de 55 milioane de euro pentru a putea duce la bun sfârşit toate proiectele la care s-a angajat", spune Eduard Florea (foto) directorul economic al Primăriei. Asta în condiţiile în care veniturile proprii ale bugetului local pe un an de zile sunt de circa 48 milioane euro!
Dai ca să primeşti...
Cuantumul sumei necesare oraşului se datorează nu doar valorii mari a proiectelor, ci şi faptului că partea de contribuţie ce revine municipalităţii a crescut de la 2%, cât era în urmă cu câţiva ani, la 50%. "Ne aflăm la sfârşitul unui ciclu bugetar european şi nu mai sunt proiecte cu cofinanţare proprie de 2%. Am avut de ales între a plăti mai mult pentru proiecte sau a renunţa complet la fonduri", spune Marius Moş (foto), şeful Direcţiei Management Proiecte cu Finanţare Internaţională (DMPFI).
Spre exemplu, la ultimele proiecte câştigate de municipalitate pe programul de cooperare transfrontalieră Hu-Ro, Primăria a trebuit să promită că va plăti jumătate din investiţie pentru a primi cealaltă jumătate. "La evaluarea proiectelor a contat foarte mult faptul că municipalitatea şi-a asumat o contribuţie proprie mai mare. Aşa am arătat că avem nevoie de aceste proiecte şi că vrem să le ducem la bun sfârşit", zice Moş.
Adio, finanţări "ieftine"!
Primarul spune că municipalitatea va trebui să se obişnuiască cu ideea că va plăti tot mai mult în cadrul proiectelor europene. "Pe viitor, majoritatea proiectelor vor fi cu cofinanţare europeană de maxim 50%", explică Bolojan.
De aceeaşi părere este şi Marcel Boloş, secretar de stat în Ministerul Dezvoltării Regionale, fondatorul DMPFI. "Judecând după cum se pregătesc perioadele de programare, în anii următori contribuţia europeană va fi de cel mult 60%. Contribuţia locală va creşte treptat până va ajunge la nivelul ţărilor avansate, care se bucură dacă primesc cofinanţări de maxim 20%".
Este, aşadar, de preferat ca oraşul să se împrumute decât să piardă fondurile europene. "Indiferent că e vorba de construcţia de drumuri, de parcuri industriale sau de modernizarea sălilor de operaţii, până la urmă sunt lucrări ce trebuie făcute. Dacă nu le facem acum, cu cofinanţări de 50%, le vom face pe viitor exclusiv din banii orădenilor şi ne va costa dublu", spune Boloş. Nemaivorbind de faptul că, până la urmă, aceste finanţări sunt alocate inclusiv din contribuţia României la bugetul european...
Soluţia, creditul
Pentru a nu ajunge să plătească peste câţiva ani mai mult pentru aceleaşi obiective, municipalitatea a început deja goana după bani. "Partea de cheltuieli la care ne-am obligat o vom asigura din veniturile oraşului, din fonduri guvernamentale, iar dacă va trebui vom lua un credit", spune, deocamdată prudent, primarul Bolojan (foto).
Un mega-credit de circa 55 milioane euro ar dubla practic datoriile oraşului, în condiţiile în care acesta are deja de plată alte 58 de milioane, fapt pentru care Primăria contează pe sprijinul bugetului central. Chiar şi dacă nu l-ar obţine, municipalitatea poate totuşi să ia creditul fără probleme. Conform legii, gradul maxim de îndatorare al unei administraţii locale (raportul dintre ratele datorate şi veniturile proprii) este de 30%. Iar Oradea stă încă destul de bine: simulările arată pentru anul viitor o creştere a gradului de îndatorare a oraşului la procentul record de 24%, pentru ca în anii următori să fluctueze între 18,5 şi 20,5%. Vestea bună este însă că, dacă oraşul se îndatorează, măcar o va face pentru propria dezvoltare. Iar dacă nu o face acum, cu atât mai puţin va putea pe viitor...
"Fondurile europene sunt o oportunitate pe care nu avem voie s-o ratăm. Dacă vreau să îmi iau o maşină care costă 8.000 de euro, iar cineva îmi dă cadou 4.000 de euro cu condiţia să pun şi eu tot atât, ar fi o prostie să nu mă împrumut de banii ăştia şi să îmi rezolv problema"
Marius Moş
PRIMĂRIE, DAU AQUAPARK
Să vină privaţii!
Pentru a mai reduce din presiunea pe buget, primarul Ilie Bolojan ia în calcul inclusiv derularea unor proiecte prin intermediul unor investitori privaţi. "Există proiecte care se pretează foarte bine la transformarea în parteneriate public-private. Un bun exemplu în acest sens e proiectul viitorului Aquapark de pe amplasamentul Ştrandului Municipal, unde căutăm parteneri privaţi care să asigure partea de finanţare ce revine oraşului, după care să îşi recupereze investiţia din exploatarea ulterioară", spune primarul. Fidel tezei că "statul este un prost administrator", Bolojan spune că soluţia parteneriatului public-privat ar putea fi aplicată cu succes în domenii precum sportul, activităţile de tip recreativ şi altele.