Votată cu ură, în doar un an USL a izbutit, vorba lui Paleologu jr, să-şi cacarisească steagul. Votanţii voiau diferenţe nete faţă de guvernările PDL, dar singurele vizibile au fost ceva mai strunita aroganţă (Ponta recuperează totuşi la greu), înlocuirea atotputerniciei mahărilor de la vârf cu cea a câte unui baron local şi schimbarea sensului dirijării fondurilor dinspre judeţele portocalii către cele roşii.

Promisiunea vânării fondurilor UE a fost îngropată, la fel precum cea a managementului privat al societăţilor de stat. Politica privind exploatările aurifere şi gazelor de şist a fost revoltător "reevaluată". USL a dat chix şi cu revizuirea Constituţiei, şi cu regionalizarea. Coborârea pragului de validare la referendum şi lipsa dezbaterilor pentru reorganizarea administrativ-teritorială au fost întoarse împotriva sa nu doar de adversarul natural (Băsescu a blocat prin CCR orice progres constituţional), ci şi de propriii lideri (regionalizarea fiind împiedicată, just în aceste condiţii, de Johannis).

O singură bulină albă putea avea până acum USL, dar a ratat-o şi pe aceasta: descentralizarea, trecerea a vreo 30 de servicii guvernamentale în subordinea consiliilor judeţene şi locale. Dar, la fel cum liberalii au vrut înăsprirea Codului Rutier şi pesediştii au zis pas, descentralizării propuse de Dragnea i-a pus frână PNL.

Or, descentralizarea e de departe cel mai grav eşec, cu consecinţele cele mai păguboase, chiar şi decât certurile Băsescu-Ponta pe procurori, prostia sau lenea miniştrilor. Descentralizarea ar fi democratizat cu adevărat societatea, coborând deciziile la comunităţi şi descătuşând, de jos, dezvoltarea în multe alte direcţii. E la mintea cocoşului (dovadă stă descentralizarea spitalelor) că dacă inspectoratele şcolare, direcţiile agricole ori agenţiile de mediu ar fi revenit comunităţilor locale, acestea s-ar fi îngrijit, de voie-de nevoie, ca asemenea instituţii să-şi facă treaba mai bine decât în sistemul guvernamental, superbirocratic, trăgând în sus, aproape inevitabil, şi altele după ele.

Lamentabil, războiul dintre "aliaţi" este întreţinut deopotrivă de vocile bezmetice ale Puterii şi ale Opoziţiei, ce ţipă că descentralizarea ar servi doar baronilor locali, care vor avea şi mai multă putere. Asta chit că de două decenii tot baronii numesc şefii "deconcentratelor", dar în culise, şi că abia după descentralizare ar fi răspuns direct şi pentru numirile făcute şi, finalmente, şi pentru rezultatele obţinute.

La aproape un an cu USL, tabloul general e, aşadar, deprimant. O putere neputincioasă se luptă orbeşte nu doar cu preşedintele-jucător, ci şi cu ea însăşi. Meci de sumă nulă, în care spectatorii nu vor conta decât la anul, când vor fi din nou alegeri. Ce alegeri sunt, însă, alea la care nici cetăţenii nu au motive să se urnească, nici baronii să-i mobilizeze?