Cică americanii de la Bechtel, dacă nu-şi primesc banii, îşi iau catrafusele şi pleacă acasă. La ce păcătoşi suntem, n-avem norocul să scăpăm de firma care va termina autostrada pe când noi, băştinaşii, vom fi de mult de-a dreapta Tatălui.
Contractul cu Bechtel clocit de proaspăt reîncărcatul Adrian Năstase s-a dovedit din start o afacere bună, dar numai pentru fruntaşul PSD-ist. Noroc că au venit PDL-iştii, care au "negociat" la sânge reuşind să "reducă" preţul de la 2 la 5 miliarde de euro!
Eu credeam că în birourile de la Chiribiş va fi organizare americană, cu directori tineri, în blugi, stând cu picioarele pe birou, mâncând hot dog şi bând Coca-Cola. Când colo, mi-a fost dat să văd nişte ieniceri în şalvari, aşezaţi turceşte, care mănâncă rahat şi beau apă rece.
Din cauza globalizării, americanii de la Bechtel sunt aşa de yankei cum sunt chinezii de la Adidas, polonezii de la Mercedes, mexicanii de la BMW şi românii de la Renault. Practic avem de-a face cu o franciză în care cuvintele de ordine sunt halva, muştiuc, giugiuc şi ciubuc.
Adică vine turcul cu un laptop şi o jună cu picioarele lungi aşezate regulamentar pe umerii şefului. Baştanul fluieră din degetele de la picioare şi-i adună pe ghiarurii de transportatori români, care-şi rup maşinile şi-şi omoară şoferii pentru a face o brumă de profit, în vreme ce micul Baiazid bagă o grămadă de bani la teşcherea. Să ne mirăm atunci de costul neruşinat al drumului, care parcă ar fi placat cu marmură şi dotat cu balustrade din platină?
Altă şmecherie: fier-betonul nostru nu e bun, că e prea ieftin. El trebuie adus din Turcia, împreună cu sute de muncitori care lucrează la negru. Nu e ruşinos că importăm fier dintr-o ţară care faţă de noi, în ce priveşte metalurgia, e încă în epoca de piatră?
Aşa că du-te, Bechtel, du-te! Ar fi cea mai bună veste pe care o primesc românii în ultimii 5 ani.