Atunci când vine vorba de Beni Rus, domnul Radu Ţîrle devine surprinzător, are umor şi agită ameninţător pixul în care stă puterea de a semna situaţiile de lucrări.
Pentru că renovarea Muzeului e în impas, patronul de la Selina l-a invitat la sediul companiei pe preşedintele Consiliului Judeţean, pentru a discuta cu directorul companiei problemele în litigiu. Reacţia lui Ţîrle a fost zdrobitoare. El nu iese din biroul său, cheamă presa de martor şi nu negociază cu un directoraş de-al lui Beni, pentru că nu cu directoraşii a semnat contractul.
Dacă ar fi într-adevăr un fin psiholog, domnul Ţîrle şi-ar da seama că patronul Selinei are un comportament normal. De când acesta a fost căutat de ouă, a devenit un tip mai reţinut şi nu se mai expune în public. E drept, nu a fost reţinut de DNA, pentru că procurorii ştiu destul de bine că într-o ţară ca România nu contează cât de adânc bagi mâna în avutul obştesc, ci cu cine faci vacanţa la Sharm el Sheik.
Apoi, directoraşul în cauză, domnul Călin Roman, e ditamai directorul. Bun profesionist şi om cultivat, acesta poate fi oricând un interlocutor mai plăcut decât patronul său. Asta pentru că domnul Beni nu are atâta şcoală cât are Călin vacanţă.
Nu ştiu nici de ce nu-i convine Fratelui Radu sediul Selina. Da' ce-ar fi vrut? Să meargă la pensiunea Selina din Băile 1 Mai? Puţin probabil, pentru că din câte am auzit locul este ocupat în permanenţă de notabilităţi din Maramureş, unde firma are lucrări cu duiumul.
Din războiul dintre cele două somităţi judeţene pierd toţi cei care sperau că secolul acesta vor avea un nou sediu de muzeu. Iar Fratele Radu jubilează că Beni e gata să-şi ia câmpii şi să plece călare prin munţi, cântând cu jale: "Cum nu vii tu dragă Sanyi / Ca punând mâna pe pix / Să-mi virezi îndată banii / Ce îi tai la Asfamixt?".