Gigi Becali (dar, e drept, cu mult înaintea lui şi Petre Ţuţea) spunea că România este nici mai mult, nici mai puţin decât Grădina Maicii Domnului. O fi, dar de ce colegul sportivului ucis la Giurgiu se întreba de la sosirea pe meleagurile noastre - la fel cum o fac mai mult ca sigur şi alţi străini - "Doamne, ce-i cu oamenii din ţara aceasta?"...
Toată săptămâna trecută am avut ştiri aşa. Doi bărbaţi au împrăştiat cu spray paralizant într-o sală de nunţi din Oradea. O asistentă maternală din Ilfov şi soţul ei i-au torturat pe cei doi copii primiţi în grijă, bătându-i cu parul, arzându-i cu ţigara şi scoţându-i în frig, afară din casă. O fetiţă de doi ani din Argeş a fost pusă de propria mamă să fumeze şi să bea, iar tatăl ei a filmat-o ca să aibă probe la procesul de divorţ. Un tânăr din Alba Iulia a tras cu pistolul ca să rezolve o dispută în trafic, chiar în faţa Tribunalului. "Căpşunarul" Costel Busuioc a fost bătut de patronul unei spălătorii din Timişoara fiindcă îi ceruse bon fiscal.
Din toate aceste cazuri am luat act despre violenţe extreme, tot mai frecvente şi, ce e mai grav, gratuite. Căci niciunul dintre agresori nu a comis faptele pentru a-şi salva propria viaţă şi nici pentru a pune mâna pe averea victimei.
La asemenea ştiri se pot adăuga şi altele, din acelaşi registru, chiar dacă obiectul violenţei nu a fost o anume altă persoană, cel puţin nu direct. La Iaşi, sute de pelerini sosiţi la hramul Sfintei Parascheva s-au călcat în picioare, s-au suduit şi îmbrâncit ca să ajungă înaintea celorlalţi la sarmale. În Bihor, în ultimul trimestru, trei sferturi din apelurile la 112 au fost false, autorii agresând operatoarele cu injurii sau chicotind prosteşte. În Oradea, în primele nouă luni ale anului au fost vandalizate piese de mobilier urban în valoare de peste 100.000 de euro, pentru a căror înlocuire tot noi plătim taxe şi impozite.
Pe lângă asta, ce nu pot scrie ziarele (tocmai fiindcă ţine de cotidianul banal) e că ieşim din casă şi nu mai dăm bineţe vecinului, trecem pe trotuar şi dacă vedem că din sensul opus mai vine cineva nici nu ne gândim să-i facem loc chiar dacă ştim că urmează să ne ciocnim, scuipăm sau înjurăm de faţă cu pruncii care ies de la şcoală, în intersecţii n-am da prioritate în ruptul capului altuia nici dacă, astfel, am debloca circulaţia, ne încruntăm la colegi de fiecare dată că aceştia trag chiulul mai cu talent decât noi.
Cine e de vină? E evident că nu putem arunca toată răspunderea pe conducători şi pe sărăcie, chiar dacă liderii şi guvernările au partea lor de contribuţie. Cine-şi mai pune întrebarea, măcar din când în când, cum se face că fiecare dintre noi ne-am închis într-o grădină zoologică mai sălbatică decât chiar cea mai periculoasă junglă?...