Încă din ziua în care favorita lui Traian Băsescu a ratat încălecarea PDL, în culisele "dreptei" se consumă energii uriaşe pentru ruperea singurului partid de opoziţie. De formaţiunea pe care cazonul Vasile Blaga nu reuşeşte s-o disciplineze trag năvalnica Elena Udrea, frigida Monica Macovei, teoreticianul Cristian Preda, atârnătorul Teodor Baconski, ba chiar şi nimenii Adrian Papahagi şi Mihail Neamţu. Doar trândavul MRU nu se bagă, până nu ştie pe care masă ajung bucatele.
Rezultatul? Din PDL au fugit deja destui dintre şi aşa puţinii deputaţi căpătuiţi prin redistribuire, speriaţi că-i va prinde crahul fără coledzi, iar ceilalţi se antrenează să sară în Mişcarea Populară de îndată ce, liberat de la Cotroceni, Traian Băsescu va avea încă o revelaţie, şi anume că, totuşi, iubeşte politica mai mult decât marea.
Baiul adevărat al PDL e însă în teritoriu. Bunăoară, în Bihor, pentru baza partidului, despărţirea de cei mai sus înşiraţi nu face nici cât o ceapă degerată pe lângă pierderea unora dintre colegii de la Oradea. Iar lista acestora e lungă cât o zi de vară. Nu a început săptămâna trecută cu Dorin Corcheş şi nici nu se va încheia cu el săptămâna viitoare.
Din PDL Bihor au plecat aproape toţi cei care altădată erau "imaginea", bună-rea, a partidului. Mihai Groza, primarul care nu este, deşi încă se pare că-şi mai plăteşte cotizaţia dintr-un bun-simţ ţărănesc, nu trece prin Parcul Traian decât ca şofer. Umilit de colegii care l-au dădăcit că nu-i politic să se însoare la vârstă de bunic cu o arzoaică ce-i putea fi fiică, Ştefan Seremi s-a retras, singur, către cimitirul elefanţilor. Sufletistul Ionel Bungău a renunţat după parlamentare, când a candidat doar de nevoie răstignit între caraghiosul Călin Mocan şi veleitarul Cristian Puşcaş. La fel ca el, Lucian Silaghi îşi vede cuminte de treabă la Direcţia de Cultură, mulţumit că oamenii şi-l amintesc mai degrabă ca fost ţărănist decât ca pedelist. La polul opus, după ce s-a chinuit să intre în PNL şi a suferit ruşinea să nu fie primit, Traian Abrudan e fericit că noua stăpânire l-a lăsat să fie ceva şefuţ în instituţia pe care o conducea odinioară ca belferul.
La o adică, dacă stai să te gândeşti, ce-a mai rămas din PDL Bihor? Un preşedinte interimar, Gavrilă Ghilea, care încă e perceput ca pesedist şi pe care nu îndrăzneşte nimeni să-l concureze, un consilier judeţean remarcabil doar prin volum, Ionel Avrigeanu, un dandy, Călin Mocan, şi un ambiţios, Cristian Puşcaş, care se visează primar după Bolojan. Partidului îi lipsesc aşadar stegarii, dar încă şi mai abitir ideile şi proiectele. Obişnuiţi de pe vremea lui Petru Filip şi a lui Mircea Matei să spună mereu "nu" la orice nu era al lor, fără însă să explice de ce şi, mai ales, fără să propună nimic în loc, PDL-iştii de azi încă trag ponoasele de pe urma lor precum comuniştii după Lenin şi Stalin. Câţi mai sunt...