Este clar că Ilie Bolojan copiază la Consiliul Judeţean modelul aplicat la Primăria Oradea. Şi în capitala judeţului a început cu eliminarea gunoaielor, mai întâi din organigramă, apoi de pe străzi. A trecut apoi la dureroasa şi controversata problemă a câinilor vagabonzi, şi iată că acelaşi algoritm îl aplică şi la Judeţ.

Aceste măsuri, pe lângă evidentele beneficii pentru populaţie, sunt şi nişte teste prin care se verifică rezistenţa la schimbare a micilor baroni comunali. Cum adică să-l pui pe domn’ primar, Dumnezeul comunei, să-şi culeagă gozurile din şanţuri şi cânii de pe uliţe? Dacă planul se respectă ca la Oradea, urmează ca Bihorul să devină un judeţ turistic.

Când am auzit că vrea transformarea Oradiei într-o atracţie turistică, l-am privit cu scepticism. Oraşul era atât de cenuşiu încât nu ridicai ochii din caldarâm să vezi stucaturile, ci să observi dacă nu cumva îţi pică o cărămidă în cap din palatele lăsate în auto-demolare. Iar Cetatea era o ruină abandonată de o armată care s-a evaporat.

Judeţul are şi mai mari şanse să devină unul turistic, la ce atracţii are, chit că, vorba cârcotaşilor, este populat. Peşterile unice în colţul acesta de Europă şi munţii pentru care mii de turişti au făcut o adevărată pasiune constituie atuuri importante. Bisericile din lemn şi obiceiurile fabuloase ale localnicilor, vezi pălincă, vezi clisă, vezi că nu mai vezi nimic, pot fi amintiri de neuitat.

Dar poate cea mai importantă zonă de creştere este dezvoltarea domeniilor schiabile. La câtă aglomeraţie este prin staţiunile de iarnă ale ţării, am fi fraieri să nu mizăm pe pârtii. Consiliul Judeţean este poate singurul în măsură să atragă investitori de meserie din Austria sau Germania pentru a face din Bihor o perlă a schiului românesc.