Bolojan către baronii care au furat oraşul: Pământul înapoi!

În precedentele două numere, BIHOREANUL a prezentat "Jaful secolului", o operaţiune prin care, în perioada 1992-2001, zeci de VIP-uri din Primăria Oradea (în frunte cu fostul primar Petru Filip), din Universitate (în frunte cu fostul rector Teodor Maghiar), din Justiţie şi din protipendada locală au ajuns proprietari pe 30 de hectare de teren furate din fondul funciar al oraşului de către "Colonelul" topograf Marin Sterian, singurul ţap ispăşitor trimis în judecată pentru toate ilegalităţile.

După ce a dezvăluit numele profitorilor mega-escrocheriei soldate cu un prejudiciu calculat în anul 2003 la 96 miliarde de lei (actualizat în prezent la 200 de miliarde), adus oraşului, BIHOREANUL vă prezintă acum şi felul în care hoţia a făcut victime în rândul orădenilor cinstiţi. Adică al celor care au deţinut cu adevărat terenuri înainte de comunism şi cărora Primăria ar fi trebuit să le restituie proprietăţile dacă funcţionarii şi şefii instituţiei nu aveau interesul ca, dimpotrivă, să se înstăpânească ei pe ele.

Tot BIHOREANUL vă arată cum actualul primar Ilie Bolojan vrea să facă ce n-a făcut predecesorul său, Petru Filip, ajuns el însuşi proprietar pe unul din cele 30 de hectare furate: să acţioneze în numele Primăriei pentru ca terenurile să se întoarcă la oraş şi la orădenii jecmăniţi.

De la mic...

În urmă cu două săptămâni, BIHOREANUL a început dezvăluirea unei uluitoare escrocherii consemnate într-un dosar trimis spre judecare la Tribunalul Bihor în 2005 de către Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT), prin procurorul Nicolae Bonchiş.

Potrivit rechizitoriului, topograful Marin Sterian, fost locotenent-colonel la unitatea de grăniceri din Oradea, detaşat în anul 1992 ca topograf la Comisia de aplicare a legii 18/1991 din cadrul Primăriei Oradea, a falsificat până în anul 2001 (când a fost descoperit) peste 30 de titluri de proprietate pentru cel puţin 30 de hectare de teren care au ajuns în proprietatea unor şefi din Primărie, Universitate, Justiţie şi Armată. De altfel, pentru unul dintre falsuri, Sterian a şi fost condamnat în 2003, de către Judecătoria Suceava, la 2 ani şi jumătate de închisoare, pentru restul urmând să răspundă după încheierea procesului aflat acum în judecare la Tribunalul Bihor.

Acelaşi procuror DIICOT a rezumat modul de operare al fostului topograf, care "atribuia în mod necuvenit terenuri unor persoane neîndreptăţite, prin falsificarea pe numele lor a unor titluri de proprietate", după care trecea la "vânzarea fictivă a terenurilor către clientela selectată din rândul persoanelor cunoscute, clientelă în care se regăsesc foşti colegi ai săi de la unitatea de grăniceri, avocaţi, funcţionari de la Primăria Oradea".

... la mari

Printre beneficiarii celui mai mare tun imobiliar din istoria Oradiei, BIHOREANUL a descoperit nume dintre cele mai sus-puse. Pe lista profitorilor se află fostul primar Petru Filip (prin soţia sa, Valeria Filip) împreună cu fostul rector al Universităţii Teodor Maghiar (prin soţia sa, Marioara Maghiar, prin fiul Doru şi nora Carmen Maghiar), Maria Leuca (soţia prorectorului Teodor Leuca), Gheorghe Raţiu (cadru didactic la Facultatea de Mediu), Andrei Luncan, Aurel Giurcă, Ovidiu Tăutu, Dumitru Marc, Ionel Iacob, Lucia Iacob, Lucia Roiti, Emil Chirilă (foşti şi actuali directori şi funcţionari din Primăria Oradea), Ioan Ciursaş (fost director general al Apaterm), Constantin Tomulescu şi Rodica Ungur (foşti directori adjuncţi ai aceleiaşi regii), Călin Hirţe (fiul fostului director RAPAS Ioan Hirţe), Ioan Codău (fost primar al comunei Oşorhei), Florian Urs (fost viceprimar al aceleiaşi comune), procurorul Alin Leucea, avocaţii Ilie Morar şi Ioan Bozga, coloneii Decebal Colceru, Viorel Vicaş, Traian Segărceanu, Iosif Luncan, plus alţi foşti ofiţeri de la unitatea de grăniceri unde lucra Sterian.

"Spălare de terenuri"

După o anchetă care a durat cinci ani, începută de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, continuată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel şi finalizată de DIICOT, procurorii au concluzionat că Sterian găsea sau îi erau găsite persoane în numele cărora topograful depunea la Comisia funciară din Primărie cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate, deşi respectivii nu deţinuseră niciodată terenuri.

Apoi, membrele Comisiei avizau favorabil eliberarea titlurilor de proprietate, după care, cu împuterniciri (false sau reale) din partea titularilor sau a moştenitorilor (care îi erau adesea complici), Sterian ori moştenitorii vindeau terenurile, pe bani de nimic sau cu preţuri trecute doar pe hârtie, unor şefi din Primărie, unor cadre universitare, procurori şi avocaţi. Uneori, au stabilit magistraţii, aşa-zisa vânzare se făcea prin intermediari, pentru a se pierde urma terenurilor, procedeul fiind numit de procurorul Bonchiş "spălare de terenuri".

Cazuri-şcoală

Pentru aducere aminte, BIHOREANUL reia exemplul titlului de proprietate 256/1994, emis pe numele Dragoş Gavril, pentru 7.000 mp de teren, suprafaţă din care jumătate a fost dată fostului director adjunct al Apaterm Constantin Tomulescu, printr-o vânzare-cumpărare fictivă. Astfel, în numele lui Dragoş, la 2 decembrie 1999 Sterian i-a "vândut" 3.400 mp artistului plastic Radu Gabor, cu 40 milioane de lei, iar după numai o zi, pe 3 decembrie, "cumpărătorul" a "revândut" terenul, cu acelaşi preţ de 40 de milioane, firmei Talase Trans, aparţinând fiului lui Tomulescu. Faptul că operaţiunea a fost fictivă şi că inclusiv preţul era formal avea să fie recunoscut la anchetă de Sterian, care declara că "terenul s-a vândut fără bani lui Radu Gabor şi apoi lui Tomulescu, deci la cine trebuia să ajungă".

Relevant e şi felul în care soţia fostului primar, Valeria Filip (foto), cu nevasta fostului rector, Marioara Maghiar, a intrat în posesia a peste 10.000 mp în cartierul Podgoria, pentru a-şi face, chipurile, împreună o casă de vacanţă. Cele două familii care conduceau oraşul au profitat că fostul topograf a falsificat un titlu de proprietate pentru 1,27 hectare, emis pe numele unui fost ofiţer coleg (Aurel Stroe), pentru ca ulterior acesta să "vândă" 8.074 mp Valeriei Filip şi 2.467 mp Marioarei Maghiar, fiecare din cele două plătind, în acte, aceeaşi sumă: câte un milion de lei. Asta cu toate că terenurile "cumpărate" aveau suprafeţe mult diferite, şi în ciuda amănuntului că preţul real al hectarului era de 350 de ori mai mare, fiind stabilit de procurori la 700 milioane lei.

Unii îmbogăţiţi, alţii jefuiţi

Ceea ce BIHOREANUL nu a arătat în precedentele episoade este că furturile au făcut de două ori victime. Pe de o parte au păgubit oraşul, căruia i s-a furat teren preţios, iar pe de alta i-a prejudiciat şi pe orădenii ale căror familii au deţinut pământuri înainte de naţionalizare şi care, după revoluţie, nu au putut reintra în posesia lor tocmai fiindcă pe ele s-au înstăpânit "clienţii" - de fapt stăpânii - fostului angajat al Primăriei.

O asemenea pagubă concretă a suferit familia Ecaterinei Gogucz (foto), care a avut în strada Gheorghe Doja 83 peste 8.300 mp. "În 1992, am cerut prin avocat restituirea terenului, dar abia după câţiva ani, în care nu am primit niciun răspuns de la Primărie, am aflat că pământul meu l-au primit Dascăl Maria şi Livia Moş", spune femeia. Numele Mariei Dascăl revine, astfel, încă o dată în dosarul Sterian. Această femeie (despre care Gogucz avea să afle că ar fi "soacra cuiva din Primărie") e nimeni alta decât persoana de la care a pornit primul dosar penal al lui Sterian, în urma căruia fostul topograf s-a ales cu o condamnare de 2 ani şi jumătate de închisoare de la Suceava după scandalul iscat în 1999 de fostul consilier local Marcel Tarţa.

Tarţa deţinea în folosinţă, din 1983, un teren în zona străzilor Bartok Bela-Colinelor, iar după 1990 a vrut să-l cumpere de la Primărie, dar a aflat că parcela respectivă fusese retrocedată Mariei Dascăl. Făcând investigaţii, Tarţa a aflat că terenul de peste un hectar primit de Dascăl aparţinuse în realitate, încă din perioada interbelică, Statului Român şi, deci, nu putea face obiectul Legii 18/1991, care îndreptăţea la retrocedări doar persoanele care au avut pământ în anul 1945. Tarţa a mai descoperit că după 1990 terenul fusese trecut în fals în proprietatea CAP-ului Ogorul Nou Seleuş Oradea şi apoi "retrocedat" Mariei Dascăl pentru ca, în final, printr-o serie de vânzări fictive, să ajungă la omul de afaceri Viorel Micula. Care, de altfel, şi-a şi construit pe el o vilă.

Schit în loc de vile

În cazul terenului din strada Gheorghe Doja, Maria Dascăl n-a mai apucat, însă, să-l "revândă", aşa cum făcuse anterior cu cel de pe străzile Bartok Bela-Colinelor. Iar asta pentru că în afacere a intrat şi Episcopia Ortodoxă. "După câţiva ani, în care Primăria îmi spunea că nu-mi poate da terenul fiindcă a fost dat altora, am aflat că acelaşi pământ l-a cerut şi Episcopia Ortodoxă", povesteşte Ecaterina Gogucz.

Actele puse la dispoziţia BIHOREANULUI arată că, deşi în 3 mai 1996 Primăria "retrocedase" terenul familiei Gogucz către Dascăl Maria şi Livia Moş, ulterior lucrurile au fost aranjate în favoarea Episcopiei. Procedeul a fost pe cât de simplu, pe atât de fraudulos. Practic, în CF 15175 a fost introdusă o menţiune cum că, vezi Doamne, în anul 1967, Statul Român dăduse Episcopiei terenul, fiindcă aceasta i-ar fi oferit la schimb, un alt teren, nu se ştie unde. Or, e de notorietate că în anii '50-'60 Statul nu făcea afaceri cu bisericile, ci eventual le dărâma. O altă dovadă că Episcopia nu avea dreptul la terenul familiei Gogucz era însăşi Legea 18/1991, care îndreptăţea să facă cereri de restituire doar persoanele care au avut terenuri în anul 1945. În consecinţă, cererea Episcopiei trebuia respinsă automat de Primărie, chiar dacă presupusul schimb cu Statul Român din anul 1967 ar fi fost făcut "pe bune"!

De ce să fi preferat Primăria ca terenul unor pensionari să nu ajungă nici la proprietarul de drept, adică la familia Gogucz, nici la afacerista Maria Dascăl, ci la Episcopia Ortodoxă? Motivul poate fi doar dedus, fiindcă în acei ani conducerea municipalităţii atribuia la greu terenuri pentru biserici, în scop electoral, în schimbul voturilor de la preoţi şi enoriaşi. Cert e că, în 1998, titlul de proprietate emis pe numele Mariei Dascăl a fost anulat şi s-a emis un altul, în favoarea Episcopiei. Astfel că pe pământul familiei Gogucz a fost ridicată o clădire folosită o vreme ca reşedinţă de vară pentru fostul episcop Ioan Mihălţan, transformată ulterior în casă pentru un grup de măicuţe, sub "firma" Schitul Sfântul Ioan Botezătorul.

Muşterii la uşă

Şi mai surprinzător este că, după cum spune Ecaterina Gogucz, în urmă cu circa trei luni, a fost căutată acasă de fostul topograf al Primăriei, Marin Sterian. "Mi-a spus că-i judecat pentru afacerile cu terenuri, dar s-a scuzat că de multe ori l-au pus şefii din Primărie. Mi-a mai spus să-l iert şi să nu mă dau bătută, pentru că am dreptul să primesc teren măcar pe alt amplasament, dacă cel moştenit de la familia soţului meu este ocupat. Mi-a şi fost milă de el...", zice pensionara.

Gogucz mai precizează un alt detaliu interesant, şi anume că a fost căutată acasă şi de doi bărbaţi interesaţi să cumpere pământul pe care îl mai are de primit: "M-a surprins că ştiau că trebuie să primesc teren şi s-au oferit să-mi dea bani pe el". În opinia femeii, asta nu poate însemna decât un singur lucru: "În Primărie mai există încă funcţionari care fac afaceri cu terenuri sau care vând informaţii despre terenuri pentru afaceriştii interesaţi".

Pământ în minus

Până în prezent, familia Gogucz a primit doar 3.700 mp din cei peste 8.300 moşteniţi, adică partea rămasă neocupată de Schitul Episcopiei. Şi asta, însă, după 15 ani pierduţi pe holurile Primăriei şi Tribunalului. "Am dat în judecată Primăria, pentru că de fiecare dată când ceream pământul mi se spunea ba că nu l-am revendicat în termenul legal, ba că a fost dat altor persoane şi că oraşul nu mai are alte terenuri ca să ne dea şi nouă", spune femeia. Cu alte cuvinte, pensionara era minţită în faţă: pentru ea nu exista pământ, deşi în paralel se falsifica situaţia a zeci de hectare care ajungeau în proprietatea şefilor din Primărie şi a clientelei lor...

În aceeaşi situaţie sunt numeroşi alţi orădeni. Conform evidenţelor Primăriei, există o listă cu peste 200 de familii cărora nu li s-au retrocedat terenurile şi care vor rămâne păgubiţi. De ce? Pentru că, după atâta hoţie, oraşul chiar nu mai are pământ. "Conform legii, pentru că avem un deficit de 100 de hectare de teren, orădenii cărora încă nu li s-au restituit proprietăţile vor primi doar 67% din suprafaţa pe care au avut-o, iar pentru restul de 33% li se vor face dosare de despăgubire din Fondul Proprietatea", spune şefa Serviciului Juridic al Primăriei, Eugenia Borbei (foto).

Numai că, la ritmul în care Fondul plăteşte despăgubirile, banii vor ajunge nu la moştenitorii vechilor proprietari, ci la urmaşii urmaşilor lor...

Atinşi la averi

La fel ca sutele de orădeni jefuiţi, a avut de pierdut şi municipalitatea, din simplul motiv că, pentru a retroceda pământurile celor îndreptăţiţi, a fost nevoie ca Primăria să ceară terenuri de la stat. Este vorba de peste 250 de hectare obţinute în ultimii doi ani de la Agenţia Domeniilor Statului, din perimetrele fostelor staţiuni de cercetări pomicole, fie din Dealul Viilor, fie din vecinătatea Aeroportului. Or, dacă fosta conducere a Primăriei nu închidea ochii la mega-furtul de care a şi beneficiat, aceste terenuri nu mai trebuiau date acum oamenilor, ci puteau să fie folosite pentru dezvoltarea oraşului.

Abordat pe această temă, primarul Ilie Bolojan afirmă că a aflat din paginile BIHOREANULUI despre paguba suportată de oraş, fiindcă nimeni nu l-a informat cu privire la existenţa problemei atunci când a preluat funcţia. Însă, pentru că a aflat, va încerca s-o şi rezolve. "N-am nicio ezitare, indiferent de numele celor implicaţi. Ca primar, nici nu aş avea voie să nu iau măsuri pentru recuperarea prejudiciului", a declarat Bolojan (foto).

Primarul a precizat şi cum va proceda: "Voi cere juriştilor să formuleze o acţiune pentru ca Primăria să se constituie parte civilă vătămată în procesul intentat de procurori fostului angajat al municipalităţii, astfel încât instituţia să participe la proces în scopul recuperării pagubei". Lucru pe care predecesorul său, Petru Filip, nici nu s-a gândit să-l facă, mărturie stând dosarul din instanţă, în care Primăria păgubită nici măcar nu este parte!

Procurorii ar trebui să fie interesaţi de acest aspect. Căci, în mod sigur, abţinerea lui Filip de a repara paguba oraşului n-a fost nici din indolenţă, nici din lipsă de experienţă. Ci mai degrabă pentru că, el însuşi fiind beneficiar al terenului furat de fostul subaltern, şi-ar fi dăunat propriului interes personal. Şi nimeni n-ar îndrăzni să-l bănuiască de stupizenie pe cel care se mândrea cu expertiza sa în administraţia publică...

LEGEA COMPLICITĂŢII
Sterian nu putea fura singur

Aşa cum BIHOREANUL a arătat, furtul de către fostul topograf a celor 30 de hectare de teren din Dealul Viilor şi de pe marginea şoselei de centură a fost făcut de fostul topograf Marin Sterian cu complicitatea funcţionarilor din Primărie (Minodora Pădurean, Viorica Bar şi Eliza Totorean), a notarilor care au legalizat titlurile de proprietate false şi au autentificat contractele de "vânzare-cumpărare" (Ilie Drăgoiu şi Gheorghe Igna), precum şi a persoanelor către care Sterian a transferat pământul furat.

Concluzia aparţine procurorului DIICOT Nicolae Bonchiş, care consemna în rechizitoriu că "toate aceste infracţiuni au putut fi săvârşite nestingherit cu concursul direct sau indirect al funcţionarilor din Comisia locală de aplicare a Legii 18/1991, al unor notari şi al unor aşa-zişi cumpărători". Magistratul mai nota, însă, că spre deosebire de Sterian, complicii săi nu mai pot fi traşi la răspundere, din cauză că ancheta a fost tărăgănată atât de mult încât faptele lor s-au prescris: "Cu privire la aceştia s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală sau neînceperea urmăririi penale, iar cercetările nu mai pot fi reluate chiar dacă probele administrate confirmă participarea acestora"...

BOICOT MARCA FILIP
"Neglijent" ca primar, "grijuliu" ca senator

Anul trecut, când demersurile sale de a aduce în patrimoniul Oradiei mai multe sute de hectare de teren, parte pentru restituiri către foştii proprietari, parte pentru realizarea de parcuri industriale, actualul primar Ilie Bolojan s-a lovit de ceea ce el numea "sabotajele" practicate de fostul edil Petru Filip.

Practic, la nivelul Guvernului Boc fusese blocat transferul terenurilor de sub fostul CET II pregătit în favoarea Primăriei Oradea de Guvernul Tăriceanu. Apoi, tot la Bucureşti a fost blocat transferul fostului tancodrom (peste 150 de hectare) pe motiv că Mănăstirea Sfintei Cruci ar fi apucat să sfinţească terenul şi să toarne pe el fundaţia unui nou schit. În fine, PDL blocase şi preluarea de către Primărie a 121 hectare din Şoseaua Borşului pentru Parcul Industrial, pretextul invocat fiind "lămurirea unor aspecte privind destinaţia terenului".

La acea vreme, Bolojan l-a criticat dur pe Filip, acuzându-l că pune beţe în roate oraşului. "A susţinut că "nu se poate face transferul terenului pentru că există proprietari tabulari", că "sunt procese pe rol" şi că "nu putem naţionaliza iar terenurile"", spunea Bolojan. Filip îi răspundea, culmea, că a intervenit doar pentru a lămuri situaţia juridică a terenului. "Acolo e un proces pe rol", se arăta el dintr-o dată grijuliu cu foştii proprietari.

Pe aceeaşi temă, Bolojan arăta că pentru terenurile ce urmau să intre în proprietatea oraşului au şi apărut rechini imobiliari care le revendicau după ce cumpăraseră de la foştii proprietari, reali sau inventaţi, drepturile litigioase. Întâmplare sau nu, pentru terenul din Parcul Industrial a emis pretenţii afaceristul Adrian Mihuţ, care a prosperat în afaceri cu terenuri sub administraţia Filip.