Dropia a fost multă vreme, alături de ciocârlie, pasărea noastră națională. Din păcate, numai ciocârlia a scăpat de măcel, nu pentru că ea cânta mai frumos ca dropia, ci pentru că nu puteau românii să o prindă pentru a o băga la ceaun.
Locuitorii din Bărăgan ieșeau din bordeie și mai jumuleau o dropie, cu care treceau iarna. Ei bine, aceste păsări s-au relocat și acum încep să populeze zona Bihorului, unde sunt mai ferite de asaltul băștinașilor.
Cum pasăre ca porcul nu-i, șansele sale de înmulțire cresc simțitor și e puțin probabil că bihorenii vor înlocui guițătorul cu înaripata, la fel cum niciodată nu vor renunța la pălincă în favoarea rachiului.