Lângă orașul bihorean Salonta trăiește cel mai mare stol de dropii observat pe teritoriul României în ultimele trei decenii. Dropia este cea mai mare pasăre zburătoare din Europa și o specie considerată vulnerabilă la nivel global. În fauna României, dropiile au fost declarate păsări dispărute în 1990.
De câțiva ani, dropiile au reapărut lângă Salonta, iar în această iarnă nu mai puțin de 67 de exemplare au fost observate de ecologiștii care, în ultimii ani, au promovat măsuri pentru conservarea acestor păsări.
„Este o veste foarte bună și care ne bucură mult”, a declarat pentru BIHOREANUL ornitologul Attila Nagy de la Grupul „Milvus”, ONG care în ultimii ani a monitorizat dropiile din Bihor.
Motivele pentru care dropiile o duc bine lângă Salonta sunt multiple. În primul rând, stolul mare a fost favorizat de măsurile de conservare pe care Primăria Salonta și asociația Milvus le-au aplicat în ultimii ani, inclusiv prin îngroparea unei linii electrice aeriene, care provoca moartea multor exemplare. În condiții de ceață sau vizibilitate redusă, păsările se loveau, în zbor, de firele de curent, și mureau.
„Chiar dacă și măsurile de conservare au fost benefice, sunt aproape sigur că această creștere a numărului de exemplare se datorează și altor motive. Din punctul nostru de vedere, în acest grup nu sunt doar păsări care trăiesc aici, ci populația este interconectată cu populația-mamă din Câmpia Panonică a Ungariei. În mod normal, noi vedem lângă Salonta cam 50 de exemplare, iar în iarna trecută cele mai multe au fost 49. Acum, noi credem că o parte din păsările care trăiesc în Ungaria s-au hotărât să petreacă iarna cu păsările de la noi”, a declarat specialistul.
Ce le determină pe cele mai mari zburătoare din Europa să vină și să rămână în Bihor? Cel mai probabil, mediul prielnic. „Lângă Salonta, în mod tradițional, de câteva decenii, există culturi de rapiță, care este hrana principală pentru dropii. Este o plantă care rămâne verde iarna, are foarte mulți nutrienți și, chiar dacă ninge, păsările ajung ușor la aceste frunze”, a mai spus Nagy.
În schimb, în țara vecină, nu doar că nu sunt la fel de multe plantații de rapiță, ci dropiile au și prădători naturali: acvilele care stau la pândă în arborii înalți. „În zona Salontei poți număra pe degetele de la mâini acest arbori, așa că nu sunt nici la fel de multe acvile, care hărțuiesc dropiile, iar exemplarele tinere, neexperimentate sau cu probleme de sănătate, devin pradă”, a mai explicat ornitologul.
Provocarea cea mai mare pentru iubitorii de natură este să le asigure dropiilor în Bihor un mediu bun pentru cuibărit. „Noi vrem să ajutăm această ultimă populație de dropii din România, care oricum are o rată de reproducere foarte redusă. Vom depune, împreună cu Primăria Salonta, un nou proiect spre finanțare europeană, ca să continuăm măsurile de conservare”, a spus Nagy.
Printre altele, în acest proiect, ar urma să fie îngropat și un alt sector de linii de electricitate și ar putea să asigure despăgubiri pentru fermierii care nu intervin pe terenurile lor cu utilaje agricole, în perioada de cuibărit a dropiilor. „O problemă gravă este pierderea puilor și nereușita cuibăritului din cauza lucrărilor agricole mecanizate. Neavând fânețe disponibile, dropiile se bagă în culturi, iar când se fac lucrări agricole, ori femela speriată nu se mai întoarce la ouă ori chiar puii nu supraviețuiesc. Noi vrem să încercăm să găsim femelele când cuibăresc, să instalăm zone de protecție în care fermierii să nu intervină și să-i despăgubim pe agricultori”, a precizat reprezentantul Milvus.