Singurii bihoreni trimişi în faţa instanţei în ultimii 30 ani pentru încălcarea Legii adopţiei, după ce au vândut un bebeluş în Franţa, au scăpat cu pedepse cu suspendare şi confiscarea celor 7000 de euro încasaţi. Sentinţa, dată de Judecătoria Salonta, nu a fost atacată nici de persoanele condamnate, dar nici de procurori. Copilul, vândut în 2012, nu a fost niciodată găsit.

Incredibilul caz a fost prezentat de BIHOREANUL în momentul în care a fost trimis în faţa instanţei de procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea. Inculpaţii, Mirabela Rostaş şi părinţii ei, Angela, respectiv Marin Rostaş, au fost acuzaţi de încălcarea Legii privind adopţia.

Afacerea s-a derulat în Franţa, unde familia tinerei a "emigrat" o perioadă pentru cerşit. Soţii Angela şi Marin Rostaş au plecat din ţară împreună cu fiica lor Mirabela, pe atunci în vârstă de 17 ani, însărcinată în luna a doua după o relaţie cu Florin Teglaş, un tânăr din colonia de romi din Ciumeghiu. Cei trei s-au oprit în Franţa, stabilindu-se într-o tabără improvizată la marginea localităţii Coubron, lângă Paris, unde, asemenea celorlalţi peste 300 de confraţi, îşi câştigau traiul din cerşit.

Naştere la secret

Tabăra era vizitată aproape zilnic de reprezentanţii unor organizaţii caritabile care le aduceau ţiganilor bani, alimente, haine... Între binefăcători s-a numărat şi o familie de francezi care, văzând-o pe Mirabela gravidă, s-au oferit să ia în adopție copilul. Aceştia au acceptat, dar, evident, nu degeaba. În noiembrie 2012, când i-a venit sorocul, francezii au luat-o pe tânără din tabără şi au transportat-o la spital, dar nu în Paris, ci într-o altă localitate, Raincy-Montfermeil. Aici, după cum spun procurorii, Mirabela ar fi fost internată nu sub propriul nume, ci cu o altă identitate. După ce a fost externată împreună cu copilul, fata a plecat spre tabăra din Coubron însoţită de părinţii ei şi de francezi. Odată ajunşi acolo, străinii au luat bebeluşul, o fetiță, şi, conform înţelegerii, le-au dat soţilor Rostaş 7.000 de euro. Bani cu care, la scurt timp, cei trei au şi pornit înapoi spre România.

Ajunşi acasă, Angela şi Marin Rostaş au tocat rapid banii, singura cheltuială serioasă fiind un avans lăsat pentru o casă pe care, în final, n-au mai reuşit s-o cumpere. Între timp, Mirabela s-a împăcat cu Florin Teglaş, băiatul cu care rămăsese însărcinată, şi, din vorbă în vorbă i-a povestit şi lui tărăşenia. Înfuriat, acesta a dus-o imediat la Postul de Poliţie din Ciumeghiu, unde fata şi-a denunţat părinţii, dând vina pe ei, cum că ar fi forţat-o să se lepede de copil.

Investigaţiile demarate sub supravegherea procurorilor de la Parchetul Salonta s-au întins pe mai bine de patru ani, dar tot n-au reuşit să stabilească unde a ajuns micuţa ori măcar dacă mai trăieşte.

"S-au făcut multe verificări, numeroase comisii rogatorii, inclusiv la unităţile medicale din Franţa, dar fără rezultat. Nu am găsit persoanele care au luat copilul", explică, acum, BIHOREANULUI prim-procurorul delegat Carmen Scurt.

Condamnaţi şi nu prea

Cert este că cei trei au fost trimişi în judecată în 2017, acuzaţia fiind încălcarea Legii adopţiei. Actul normativ pedepseşte cu închisoare între 2 şi 7 ani "fapta părintelui de a pretinde sau de a primi, pentru sine sau pentru altul, bani ori alte foloase materiale în scopul adopţiei copilului", aplicabilă Mirabelei Rostaş, dar și intermedierea adopţiei unui copil, în scopul obţinerii de foloase materiale, aplicabilă părinţilor ei.

Procesul s-a desfăşurat discret la Judecătoria Salonta şi s-a încheiat în 2019, când membrii familiei Rostaş au fost condamnați la câte 3 ani de închisoare, pedeapsă a cărei aplicare a fost suspendată condiţionat pe un termen de încercare de 5 ani.  

Totodată, instanţa a dispus confiscarea în favoarea statului a celor 7.000 euro încasaţi de cei trei din vânzarea bebeluşului.

Cum de au scăpat cei trei “Rostaş” cu pedepse atât de mici nu este clar. Căci, având în vedere că dosarul priveşte infracţiuni privind adopţia, argumentele care au stat la pronunţarea soluţiei sunt exceptate de la comunicare şi, ca atare, nici nu se cunosc.

Cert este că, deşi aveau posibilitatea să atace hotărârea, nici condamnaţii şi nici procurorii nu au făcut-o, aceasta rămânând definitivă.