Roşiile de Mihai Bravu, cartofii de Şinteu şi varza de Toboliu nu vor ajunge în hypermarket. După ce au muncit pe brânci, fermierii bihoreni refuză să le dea şi pe bani de nimic, şi cu plata amânată.

"Nu-i greu de ales. Dacă dai ardeii la hypermarket iei cam 1 leu pe kilogram după trei luni, dar dacă vinzi la en-gros pe centură iei 2 lei, iar în piaţă 3 lei cu banii jos", zice fermierul Adrian Lăzău din Mihai Bravu.

Patriotism de raft

Promulgată săptămâna trecută de preşedintele Klaus Iohannis, legea care obligă hypermarketurile să vândă 51% produse alimentare româneşti are asupra agriculturii bihorene efect de zeamă bordeleză pe pomul uscat.

Modificările aduse Legii 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare impun magazinelor cu o cifră de afaceri de peste 2 milioane euro pe an să vândă carne, ouă, legume, fructe, miere, lactate şi produse de panificaţie obţinute preponderent în ţară. Legiuitorul obligă retailerii să se aprovizioneze prin aşa-zisul "lanţ  scurt" de la furnizori locali şi ameninţă cu amenzi de 100-150.000 lei hypermarket-urile care nu se conformează. Prin excepţie, procentul mărfurilor de import poate urca la 70% doar iarna, când localnicii nu au marfă. Aparent avantajos, patriotismul alimentar nu-i ajută, însă, pe fermieri cu nimic...

Blestemul pământului

Agricultorii bihoreni au exploataţii prea mici ca să poată încheia contracte cu hypermarketurile, iar de asocierea într-o cooperativă care să le vândă produsele en-gros nici nu vor să audă.

Conform evidenţelor Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură, din cei 37.007 fermieri bihoreni, 36.214 (adică 98% din total) deţin exploataţii sub 50 de hectare şi chiar mai mici. "Nu avem o evidenţă pe produs ca să ştim câţi sunt legumicultori, câţi pomicultori, apicultori etc., dar este clar că fermele sunt prea mici să poată lucra cu hypermarketurile", spune directorul APIA Bihor, Florian Pavel (foto).

Practic, cu excepţia sectorului cerealier, unde fermierii s-au coalizat în jurul Agroind Cauaceu - care le furnizează seminţe şi îngrăşăminte, iar la recoltă le preia produsele şi le plăteşte diferenţa - în Bihor nu există nicio asociaţie care să negocieze cu retailerii în numele agricultorilor. "Cooperativele funcţionează doar pe hârtie, cât să dea o adeverinţă celor care solicită fonduri europene, şi atât", spune Nicolae Hodişan, şeful Direcţiei Agricole.

Înfiinţată la sfârşitul lunii trecute cu circa 30 de membri, Asociaţia pentru Cercetarea şi Promovarea Produselor Agroalimentare Crişana îşi propune consilierea fermierilor, organizarea de târguri, promovarea produselor cu gust şi mai puţin desfacerea lor. "Acum ne concentrăm pe promovarea brandului "Produs în Crişana" ca o garanţie a calităţii. Ulterior vom discuta şi înfiinţarea unei cooperative. Aceasta va căuta variante de vânzare online, eliminând intermediarii, ca să nu lucrăm cu hypermarketurile la preţurile şi în condiţiile lor", spune vicepreşedintele asociaţiei, Octavian Dan.

Numai dezavantaje

Legumele şi fructele bihorenilor nu vor ajunge pe rafturile hypermarketurilor. "Ţăranul va merge tot în piaţă. Ca să poţi vinde marilor magazine ai nevoie de cantităţi mari, de sortarea produselor şi de constanţă în livrare, în condiţiile în care Billa are platformă de preluare la Cluj, Penny la Ploieşti, Carrefour în Ilfov, şi tot aşa", zice Hodişan.

Vânzarea în regim "industrial" are doar dezavantaje pentru agricultori: preţul de en-gros nu e nici la jumătate faţă de cel din piaţă, tranzacţiile sunt fiscalizate cu TVA şi impozite, plăţile se fac la o lună, iar produsele nevândute la raft se returnează producătorului.

În plus, micii fermieri au fost înşelaţi prea des ca să se asocieze într-o cooperativă care să adune marfa de pe sate şi s-o revândă marilor magazine. "După ce s-au ars cu firmele de lactate, oamenii nu vor să audă de cooperativă. Pe lângă că am dat laptele pe bani de nimic, când intermediarul a dispărut cu marfa, în loc să intervină, statul ne-a zis: «Daţi-l în tribunal!». De parcă ţăranul are timp şi bani să bată tribunalele", spune Adrian Lăzău, fermier din Mihai Bravu.

Afacere din bătrâni

De altfel, micii fermieri găsesc mult mai profitabil modelul de afacere tradiţională decât pe cel modern. Legumicultorii preferă o producţie timpurie pe care s-o vândă în piaţă la un preţ bun, uneia bogate pe care s-o dea marilor magazine la un preţ mic.

"Sigur, investeşti în seminţe, în folie dublă, în încălzirea solarului, dar dacă ieşi pe piaţă cu roşii în luna mai, iei şi 12 lei pe kilogram, în iunie 8 lei, în iulie 5 lei, şi tot aşa. Degeaba ai marfă când are toată lumea", spune un fermier din Roşiori.

În ciuda preţurilor mari, agricultorii spun că agricultura nu te îmbogăţeşte. "Iei nişte bani, dar nu-s toţi ai tăi. Trebuie să îţi acoperi cheltuielile cu sămânţa, cu îngrăşămintele, tratamentele, transportul şi cu masa din piaţă, după care trebuie să rămâi cu ceva ca să poţi trece iarna şi să pregăteşti alt solar", spune legumicultorul.

Raiul bişniţarilor

De altfel, pentru fermieri, intermediarii - începând cu micii bişniţari din pieţe şi încheind cu marile magazine - sunt doar nişte verigi care le mănâncă profitul.

"Ţăranul câştigă cel mai puţin. Tu vii de la 30 de kilometri cu câteva lădiţe de roşii, trei saci de ardei şi ceva zarzavat, că mai mult nu trece într-o zi, şi poate vinzi de 300 lei. Bişniţarul merge 3 kilometri la en-gros, pe centură, şi îşi aduce de toate, îşi pune încă 2 lei la kilogram şi face 500 lei pe zi, câştig curat. N-a muncit nimic, n-a cheltuit, atât că stă în piaţă", se plânge o femeie.

Afacerea este înfloritoare, de vreme ce ţăranul care nu are timp să stea în piaţă vinde la en-gros cu 50 bani kilogramul de varză şi cu 1,5 lei pe cel de ardei, care apoi sunt revândute în pieţe cu 1,5 lei şi 3 lei. De altfel, aceleaşi roşii care în en-gros sunt undeva la 3 lei se vând în Piaţa Rogerius cu 5 lei, în Decebal cu 7 lei, iar în Felix cu 10 lei, diferenţa intrând în buzunarele intermediarilor. Pentru că, adesea, cine munceşte nu are timp să câştige...