Ne place sau nu, până la Revoluție Bihorul nu era considerat un județ foarte industrializat și nici nu avea un specific anume. La Craiova se făceau locomotive, la Arad tramvaie, la Pitești automobile, la Cluj și Timișoara carte. Noi, cu câteva excepții, eram croitorii și pantofarii Europei.
Ca o ironie a sorții, dacă până acum 40 de ani încălțam cetățenii, o să ajungem acum să le încălțăm autoturismele, cu anvelope made in Oradea. Cu bucurie am aflat că s-a produs prima anvelopă în orașul de pe Criș.
Cum era de așteptat, nemulțumiții au început cu cârcotelile. Că fabrica o să polueze și o să miroasă, o spun tocmai cei cărora oricum le pute totul. Dar eu n-am auzit să iasă timișorenii și cei din Zalău în stradă din pricina miasmelor emanate de fabricile de anvelope din cele două orașe.
Alții se plâng de salariile care precis vor fi de mizerie și că românii din nou vor fi sclavi pe plantația celor din UE, care ne exploatează fără milă. Din păcate, însă, sunt concetățeni care nu vor să accepte în ruptul capului că niciodată nu vor veni firme de înaltă tehnologie, câtă vreme nu vor găsi la fața locului personal de înaltă calificare.
Când se amplasează sau se reamplasează, firmele se interesează întâi de disponibilul de forță calificată de muncă pentru obiectul lor de activitate. La noi, tot din păcate, nu doar că nu găsești foarte mulți oameni cu calificări înalte, dar în general nu găsești niciun fel de forță de muncă. Iar să te bazezi pe relocarea muncitorilor din alte părți e un pariu pe care investitorii privați nu întotdeauna și-l permit.
Poate că am depășit stadiul de județ de pantofari, dar mai avem până să ajungem un hub IT precum Clujul sau Iașiul.