Iată că a trecut un an de mărețe împliniri, de când primarul Florin Birta și președintele CJ Ilie Bolojan au intrat în pită. Fiecare și-a prezentat raportul și câteva observații despre activitatea lor merită făcute.
Spre deosebire de Bolojan, Birta are o misiune foarte grea la Primărie. El vine după mandatele de succes ale fostului primar, pe când Bolojan vine după activitatea jalnică a lui Pasztor Sandor și Ioan Mang. Birta trebuie nu doar să arate că se ridică la înălțimea mentorului său, ci și să facă față unei conjuncturi nenorocite.
Dacă mandatul lui s-ar fi desfășurat în condiții normale, nu ar fi avut decât să ducă la capăt marile proiecte lăsate de Bolojan, proiecte pe care nu le poți face nici în două mandate. A apărut, însă, criza creșterii prețurilor la materialele de construcții și la energie, ceea ce face ca bugetul orașului să meargă în acoperirea găurilor, nicidecum pentru continuarea investițiilor.
Îi vine foarte greu să iasă din temele de casă date de Bolojan, cel mai clar exemplu fiind că a acceptat ca banii alocați Oradiei prin PNDL 3 să fie păpați pe o centură care nu prea folosește municipiului. În plus, ar fi trebuit să pună deoparte câteva proiecte care sluțesc fața orașului, cum e străpungerea din Parcul Libertății.
În schimb, Bolojan a avut o viață mai ușoară la Județ. Și-a dezvoltat visurile: centuri, drumuri expres, conexiuni cu autostrada, aeroport revitalizat. E domeniul în care se simte cel mai bine. Și a mai făcut ceva: a dat afară 600 de atârnători de partid, economisind 6 milioane de euro anual. Înmulțiți suma cu 4 ani și apoi cu 40 de județe și veți vedea că pe noi românii, între două alegeri, ne costă un miliard de euro numai fantezia numită consilii județene.