Acum vede pe propria piele prefectul Gavrilă Ghilea că Dumnezeu nu bate cu bâta, ci cu Bitea. E ceva cu subprefecţii de Bihor. Am avut unul care, când presta la Filarmonică, venea la lucru cu mămica. Acum, domnul Bitea, înalt funcţionar guvernamental (1,85 m), a ajuns celebru pentru că şeful nu-l mai lasă în instituţie cu fetiţe, să se joace cu telefonul operativ.
Singurul merit al junelui PDL-ist de a fi ajuns la o asemenea demnitate este că-i fiul lui maică-sa, şefă pe la Sanepid, şi pupil al fostului primar. Prin ce s-a remarcat el până acum? La Slobozia putea fi numit fără teama de a greşi "subprefectul-ciclu", că venea la serviciu o dată pe lună. Iar în Oradea, unde s-a "mutat" cu chirie pe banii statului, căci nu-l încap cele patru locuinţe ale familiei, a dat foc la coşul de gunoi din birou şi a apărut la muncă mereu după 10, adică după somnul de frumuseţe.
Pe la amiază omul iese cu hoaverii la o plimbare pe Centru, iar când se plictiseşte pleacă la Bucureşti fără aprobarea şefului. E fain în Capitală, că acolo se stabilesc destinaţiile de week-end unde activul de partid organizează instructaje cu final îmbătător.
Din păcate, asemenea personaje pot fi găsite în tot spectrul politic. Ilustrând perfect zicala "copiii şefilor noştri vor fi şefii copiilor noştri", lipitorii de afişe cu coeficient de inteligenţă invers proporţional cu tupeul blochează afirmarea tinerilor merituoşi. Degeaba se plâng politicienii noului val că nu pot răzbate de cei bătrâni. Cu ce-s mai buni papagalii tineri decât dinozaurii bătrâni?...