Proprietarii locuinţelor din Palatul Apollo au două luni să se decidă. Ori se angajează să contribuie la reabilitarea Palatului Apollo, beneficiind de facilităţile oferite de municipalitate, ori Primăria va face lucrarea pe cheltuiala tuturor orădenilor, urmând să-şi recupereze banii cu vârf şi îndesat.
"Într-un fel sau altul, Palatul Apollo tot va fi reabilitat, pentru că este una dintre cele mai mari şi mai frumoase clădiri ale oraşului", ameninţă Angela Lupşea, directorul Fundaţiei pentru Protejare a Monumentelor Bihor.
Ruinele palatului
Clădirea Apollo din strada Republicii 12 este orice, numai palat nu. Imobilul, altfel monumental, are faţadele acoperite de plase, stucaturile muşcate de vânt şi statuile de pe acoperiş mâncate de ploaie. Nici măcar interiorul n-a fost reparat de peste jumătate de secol. Casa scărilor e plină de igrasie, iar cuşca ruginită a liftului defect legată cu lanţ. Totul miroase a mucegai, dezvăluind bătrâneţe şi nepăsare.
Starea clădirii s-a transmis şi proprietarilor celor 41 de apartamente din imobil. În trei ani de când Consiliul Local a adoptat Programul multianual de intervenţie asupra clădirilor cu valoare arhitecturală din centrul istoric, în care reabilitarea Palatului Apollo figurează ca prioritară, proprietarii nu s-au înţeles încă asupra reabilitării faţadelor. Nici nu-i de mirare. Vecinii abia se salută între ei, şedinţele de scară se ţin fără cvorum, iar conducerea asociaţiei le oferă poveşti, nu soluţii...
Greu de convins
Primăria încearcă din 2012 să forţeze reabilitarea palatului. La început i-a luat pe proprietari cu binişorul, comandând pe banii oraşului studiul care va sta la baza lucrărilor, a încercat să-i convingă în întâlniri repetate să contribuie la renovare, apoi a forţat reparaţiile amendând asociaţia cu 4.000 lei pentru starea deplorabilă a faţadelor. Tot degeaba! Doar 9 din 41 de proprietari acceptă, şi aceia cu jumătate de gură, demararea lucrărilor.
"Nu văd ce puteam face mai mult. Oraşul a plătit 5.000 euro pentru studiul privind reabilitarea, suportă toate avizele şi 20% din valoarea lucrărilor. Mai mult, proprietarii pot achita sumele ce le revin în rate egale pe 5 ani, fără nicio dobândă, în vreme ce Primăria se împrumută cu dobândă în acest scop", spune Adriana Lipoveanu (foto), coordonatorul Instituţiei Arhitectului Şef.
Funcţionara e cu atât mai contrariată cu cât proprietarii beneficiază oricum de facilităţi fiscale extrem de atractive. "Vorbim de proprietari scutiţi prin lege de impozitul pe clădire tocmai pentru a putea contribui la întreţinerea ei!", spune Lipoveanu.
Da, dar mai ieftin!
Adevărul e că proprietarii refuză demararea lucrărilor de teamă că nu le vor putea plăti. Potrivit studiului făcut, reabilitarea faţadelor, tâmplăriei, stucaturilor şi podului ar costa 2,5 milioane lei plus TVA, adică peste 600.000 euro. "Cu banii ăştia faci o clădire de la zero", protestează Paul Radu, unul dintre proprietari.
De aceeaşi părere este şi Mariana Gavrilaş. Cum suma datorată pe fiecare apartament va fi calculată doar după atribuirea prin licitaţie a lucrării, proprietarii refuză să dea Primăriei un cec în alb. "Conform calculelor, la un apartament de 78 mp, aş plăti cam 4.000 euro. E mult, dar îmi pot permite. Am însă vecini cu pensie de 650 lei pe lună, care nu pot plăti", spune femeia.
Pod contra faţadă
Cel mai vehement opozant al reabilitării este Ştefan Mihălceanu, încă preşedintele asociaţiei de proprietari. "Vrem reabilitare, dar nu la banii ăştia", spune bărbatul, care în 2013 a încercat să vândă podul clădirii unui investitor care să amenajeze locuinţe. Tranzacţia a eşuat, iar acum caută alt client.
Septimiu Munteanu, vecin şi constructor, este sceptic că afacerea va reuşi. "Primăria, care are şi ea apartamente aici, n-o să ne aprobe niciodată asta, pentru că n-ar mai putea da cui vrea o lucrare de 600.000 euro", zice constructorul. Măcar în parte, are dreptate. Trocul a căzut acum doi ani şi pentru că s-a opus municipalitatea. "Investitorul n-a făcut nicio expertiză care să arate că podul putea fi exploatat fără să încarce zidurile suplimentar", susţine Angela Lupşea (foto), directorul Fundaţiei pentru Protejare a Monumentelor Bihor.
Săptămâna trecută, proprietarii erau deja resemnaţi că reabilitarea se va face pe banii Primăriei chiar cu riscul de a plăti lucrările integral, inclusiv taxele, fără scutirea de dobânzi şi fără reducerea de 20% oferită de municipalitate. "Să se facă repede şi bine. Vom vedea apoi cât o să coste şi cum o să plătim", spune Viorel Cazacu. Există, însă, şi excepţii. "Conştientă că nu poate plăti partea ei de contribuţie, o bătrânică a cerut Primăriei o altă locuinţă, la schimb. Ea, săraca, măcar nu ne încurcă", constată Lupşea.
Ce-i ieftin se plăteşte scump...
Reprezentanţii Primăriei sunt cu atât mai hotărâţi să forţeze reabilitarea clădirii cu cât proprietarii şi-au obţinut în perioada 2007-2009 locuinţele de la stat pe bani de nimic, deci investiţia de acum ar fi o reparaţie istorică. Apartamentele în Apollo s-au vândut cu 8.000-10.000 euro fiecare, mai ieftin ca o garsonieră în Velenţa şi de şase ori sub preţul pieţei.
"În 2008, când eu îmi cumpăram în rate apartament la bloc cu 60.000 euro, alţii îşi luau cu doar 10.000 euro locuinţe mai mari în Palatul Apollo. Oraşul a acceptat atunci să le vândă în baza altor criterii decât preţul de piaţă. Eu zic că acum, când oraşul are nevoie de colaborarea acestor proprietari, ei ar putea plăti o parte din diferenţa de preţ pentru reabilitare. Oricum, tot preţul apartamentului lor o să crească", spune primarul Ilie Bolojan.
Şi are şi el dreptate, căci apartamentele de aici sunt o investiţie în sine. La un fond imobiliar de 88.328 de locuinţe, Oradea are numai opt palate, şi unul singur e Apollo...
ŞASE PE AN
Oradea se schimbă la faţă
Adoptat în anul 2012, Programul multianual pentru realizarea lucrărilor de protejare a clădirilor cu valoare arhitecturală defineşte centrul oraşului ca zonă prioritară de intervenţie. Lista priorităţilor este deschisă chiar de Palatul Apollo (construit în 1912-1914) urmat de Palatul Moskovits şi fiii (1910-1911), Casa Poynar (1907), fostul Hotel şi Băile Rimanoczy şi fosta cafenea Royal (1892-1900), Casa Adorjan I (1093), Casa Adorjan II (1904-1905), Palatul Stern (1904-1905) şi Hotelul Parc (construit în 1785 şi transformat în 1915).
Primăria finanţează integral costurile proiectelor şi avizelor, asigură proprietarilor un grant de 20% din valoarea lucrărilor şi acceptă plata diferenţei de 80% în rate fără dobândă vreme de 5 ani. Proprietarii sunt scutiţi ulterior vreme de încă 5 ani de impozitul pe clădiri. Din banii încasaţi, municipalitatea acordă noi împrumuturi, altor proprietari. Conform planului, vor fi reabilitate 6-8 faţade în fiecare an, astfel încât până în 2020 centrul să fie complet renovat.