Lucrarea de doctorat a lui Florian Bodog e foarte greu de găsit. Omul a recunoscut că nici propriul exemplar personal nu mai ştie unde este, dar a promis că va face tot posibilul ca să ne parvină unul, pentru că el n-are nimic de ascuns.
N-am dorit să speculăm cu privire la suspiciunile de plagiat pentru a nu influenţa alegerile pentru postul de rector. Acum, însă, ne trezim cu un drept la replică în care ultragiatul Bodog ne acuză că am scris despre dispariţia lucrării taman când se face concursul pentru postul de decan la Medicină. În plus, minte cu seninătate susţinând că nu ne-a promis niciodată că ne pune lucrarea la dispoziţie.
La ce apetenţă are domnul Bodog pentru funcţii, nu vom mai putea scrie niciodată nimic despre el. Azi este senator, ieri se voia rector, mâine se visează decan, ba chiar şi şeful clinicii de brancardiologie, administrator de scară, comandantul brigăzii de pompieri voluntari ori preşedintele comitetului de părinţi. Dorinţa lui de a acapara funcţii provine din deficitul de legitimitate de care suferă din plin. Căci viaţa i s-a derulat sub semnul "căratului": cărat de tărgi, cărat de geantă la Ifrim, cărat de plocoane la Bucureşti.
Bodog mai are şi o fractură logică pe care nu poate să i-o bage în ghips întrega catedră de Ortopedie. Spune că varianta digitală a trecut-o prin softul antiplagiat, iar rezultatele au fost înălţătoare, însă nici pe aceasta n-o face publică, pe motiv că nu e varianta oficială. Adică la verificare trimiţi lucrarea neoficială, iar cartea - oficială - o îngropi adânc. Adânc!...