Cei care îi cântă prohodul lui Bolojan s-ar putea să aibă o surpriză. Cu ajutorul AUR, PSD i-a dărâmat Guvernul, dar asta nu înseamnă că l-a și terminat ca om politic. Dimpotrivă, scăpat de povara unei administrații permanent sabotate din interior și neîntrerupt hărțuite din afară, Bolojan poate deveni taman adversarul politic de care PSD-iștii se tem cel mai mult. L-au motivat încă mai abitir pe linia de la care, oricât l-ar toca televiziunile și site-urile din dotarea PSD, nu se abate.
Bolojan a plecat de la Palatul Victoria cu imaginea unui premier - singurul până acum - care a avut curajul să spună românilor adevăruri neplăcute, dosite de predecesori, și să ia măsuri despre care respectivii cel mult au bălmăjit. N-a făcut totul perfect, a luat și decizii dureroase, dar a demonstrat ceva rarisim în politica dâmbovițeană: disponibilitatea de a-și sacrifica popularitatea pentru ceea ce consideră necesar țării. A încercat să reducă risipa, să taie privilegii și să impună performanța în stat - exact lucrurile de care PSD fuge ca dracul de tămâie.
Pentru asta, PSD-iștii nu-l iartă și speră să-l îngroape definitiv, să-i spargă partidul, alăturându-și din nou peneliștii dedulciți cu bucuriile guvernării. Doar că Bolojan are două atuuri pe care adversarii le subestimează: credibilitatea dobândită prin fapte, întâi la Oradea și în Bihor, apoi la București, și tenacitatea.
Pentru prima oară după multă vreme, România are șansa unei opoziții și autentice, și responsabile. Nu AUR, care le face PSD-iștilor multe jocuri, ci un PNL condus de un liberal care cunoaște administrația, bugetele și mecanismele puterii, care poate demonta cu cifre și argumente fiecare promisiune fără acoperire.
Deocamdată, PSD a găsit explicația universală pentru toate promisiunile pe care le va încălca: „greaua moștenire” a lui Ilie Sărăcie, dar asta va ține o lună, două. După, PSD-iștii vor trebui să demonstreze ce știu ei să facă. Să reducă deficitul fără a pauperiza poporul, să reducă sinecuri, să reformeze administrația, să cheltuiască responsabil banii țării. Fix ce - nărăviți să sfideze din jet, să umfle bugetărimea, să dijmuiască banul public, să-l îndese în cutii de pantofi și în conturi pitite pe meleaguri exotice - nu au făcut niciodată.
Atunci va începe distracția, când va deveni limpede că PSD nu l-a răsturnat pe Bolojan ca să facă reforme, ci ca să le fenteze, că nu vrea să schimbe sistemul, ci să-l perpetueze. Și atunci n-o să mai aibă pe cine să dea vina.
Dacă va reuși să curețe PNL, să-l țină coerent și să-l conducă spre alegerile din 2028, Bolojan are toate șansele unei reveniri spectaculoase, tocmai pentru că problemele, cum tot atenționează, nu dispar odată cu plecarea lui. Dimpotrivă, fără reforme se vor agrava până la explozie.
În primăvară, când PSD și AUR l-au dat jos, scriam că maurul Bolojan și-a făcut datoria, dar are datoria să nu „moară”. Astăzi cred și mai mult că Bolojan n-a decedat politic, iar pentru PSD vestea proastă e că, de acum, nu mai poate da vina pe altcineva nici pentru belșugul pe care nu-l va revărsa peste popor, nici pentru nefăcutele comise pentru propria-i prosperitate.