Încă în campania prezidenţială, când şeful PSD Bihor, Ioan Mang (îndrumat mai mult ca sigur de amicul Petru Filip), ordona consilierilor locali şi judeţeni din subordine să saboteze proiectele oraşului (mai puţin ale judeţului, că aici e cam secetă de proiecte), edilul Oradiei îşi avertiza foştii tovarăşi din USL că va declanşa negocierile pentru schimbarea majorităţilor atât în Consiliul Municipal, cât şi în cel Judeţean.
Supărarea lui Bolojan era întemeiată. Nu poţi ţine de-a stânga ta un viceprimar PSD-ist care, după ce croise el însuşi regulamentul în domeniu, în campanie l-a încălcat din demagogie, opunându-se evacuării rău-platnicilor cu datorii mari (adunate din chirii totuşi simbolice) din căminele sociale. Dar, rămânând la acest exemplu, să nu uităm nici că piedica a fost pusă de PSD-işti cu ajutorul UDMR-iştilor din Consiliul Local.
La fel, nu uit o altă supărare a lui Bolojan, pe care de asemenea am înţeles-o, din 2012, când a refuzat un viceprimar UDMR după campania obraznică coordonată atunci de Szabo Odon. Totuşi, zic eu, liberalii ar face bine să mediteze mai pe îndelete la dorinţa lor de a schimba pe dracu' cu tată-său.
Pe de o parte, după eşecul răsunător al PSD la prezidenţiale, tupeul lui Mang s-a stins (l-aţi mai auzit ameninţând din două în două zile prin conferinţe de presă?). Ca atare, puşi cu botul pe labe de alegători, nu cred că PSD-iştii vor mai vrea ori vor mai putea bloca proiectele locale.
În plus, după cum evoluează situaţia, zilele Guvernului Ponta sunt numărate, şi chiar dacă actualul premier va procura o majoritate de strânsură cu aşa-zisul PLR, cu PC şi cu UNPR, adunătura nu va supravieţui viitoarei generaţii de ghiocei. Concluzia? PSD-iştii sunt anihilaţi, şi la fel vor rămâne până în 2016, când - în lipsa unui USL - vor fi inapţi să emită pretenţii la alegerile locale.
În aceste condiţii, dorindu-şi alianţa cu UDMR, liberalii îşi bagă practic mortul în casă. Pe de o parte fiindcă, aşa cum spuneam, Mang nu le-a dat la gioale asistat doar de fostul primar Filip, ci dirijat şi de prietenul Alexandru Kiss, liderul UDMR Bihor, la fel cum la municipiu nu a trântit Mureşan singur proiectele primarului, ci în tovărăşie cu Ritli jr & Co. Pe de altă parte, vedem că în pline negocieri pentru noua majoritate Szabo Odon se dovedeşte încă mai arogant decât PSD-iştii, susţinând că nu ştie câtă încredere poate avea în Bolojan deşi îi ard buzele după „tradiţionalul" scaun de viceprimar şi e gata să repete oricând campania din 2012, când pretindea că doar ungurii au viziune pentru Oradea Mare.
În opinia mea, pentru că în 2016 PSD-iştii nu vor mai conta nici cât pe vremea lui Mihai Bar, pentru că PDL-iştii le vor fi colegi de partid şi pentru că vor trebui să alerge după voturile concetăţenilor maghiari la fel ca în 2012, aliindu-se acum cu singurul adversar care va conta atunci, liberalii îşi provoacă singuri viitoarele dureri de cap.