În preajma alegerilor locale din 2008, îl comparam pe cel ce avea să fie votat ca primar al Oradiei cu cel care era deja preşedinte al României. Bolojan e ca Băsescu, spuneam gândindu-mă la fermitatea convingerilor şi rapiditatea acţiunilor celor doi. Era o constatare, nu o judecată, pe care timpul a confirmat-o. Amândoi sunt autoritari şi, lucru rar în România - unde politicienii îşi schimbă ideile cum bate vântul - amândoi conduc înfruntând sondajele de opinie, ba adesea iau decizii contra valului, cu siguranţa că rezultatul va fi cel scontat şi că, în ciuda nemulţumirii de moment, oamenii le vor da dreptate mai târziu.
După şase ani, nimic din percepţia de atunci nu mi s-a schimbat. Între cei doi există, desigur, şi deosebiri (lui Bolojan îi lipseşte simţul umorului, zic unii, de aceea e mereu încruntat şi nu-l vezi, nici măcar de ziua oraşului, făcând băi de mulţime şi eructând cu o bere în faţă), dar asemănarea e mai pregnantă decât diferenţa. La fel ca în cazul lui Băsescu, şi în "dosarul Bolojan" se pune, însă, întrebarea cât de neabătut poate fi un lider când răscoală norodul.
Primarul Oradiei nu e în postura de a tăia salarii, ca să fie urât precum preşedintele în 2010, dar în prima jumătate a acestui mandat a lansat câteva propuneri care au stârnit adversitatea nu doar a celorlalţi politicieni, cât a tot mai multor grupuri de interese (nu daţi cu parul, unele sunt, vorba lui Băsescu, legitime). Proiectul Oradea Mare ori mutarea Muzeului în Cetate sunt doar două dintre ele şi, cum am mai spus, pe nici unul nu l-a explicat public satisfăcător. În cel de-al doilea a şi înregistrat un eşec răsunător, după ce şefii Consiliului Judeţean (în frunte cu PNL-istul Cornel Popa) şi din Consiliul Local (tovarăşii PSD-işti) l-au abandonat, speriaţi tocmai de "opinia publică".
Problema primarului e că, dată fiind ignorarea datoriei sale de a prezenta situaţia şi de a oferi argumente în mod constant, şi cel dintâi plan poate avea aceeaşi soartă. Cum să crezi că vor vota localnicii din comunele suburbane "pentru" Oradea Mare dacă tu, primarul Oradiei, te mulţumeşti cu o singură conferinţă de presă şi cu o scrisoare către primarii comunali în loc să-ţi faci timp, dacă tot ai deschis atâtea fronturi, pentru a discuta mereu şi mereu cu toţi cei care pot fi afectaţi (paradoxul e că mai mult în bine decât negativ) de schimbare?
În condiţiile în care Ministerul Mediului a lovit şi Electrocentrale cu o amendă care poate speria orădenii (nedeprinşi cu chiţibuşurile juridice ce pot face sancţiunea inaplicabilă) şi în care mai are în spate câteva proiecte ce atârnă nu doar de el, ci şi de împrejurări pe care nu le poate controla, primarul Bolojan este, cred eu, la prima răscruce în această ipostază. De acum încolo poate fi nu doar criticat, ci şi urât, combătut şi anihilat, ci şi lipsit de sprijin şi, mai devreme ori mai târziu, de-a dreptul ineficient. Or, orădenii l-au votat tocmai pentru eficienţă, "să facă!", nu pentru a-l vedea din ce în ce mai singur împotriva tuturor.