În câteva săptămâni se face anul de când PNL a primit 1,38 milioane voturi la Camera Deputaţilor şi 1,51 milioane la Senat. Un milion şi jumătate de români, aşadar, sunt trădaţi acum de acest partid, care pregăteşte întovărăşirea cu PeSeDe, deşi nicio clipă nu le-a promis aşa ceva.
Ce s-a întâmplat din 5 decembrie 2020 încoace e cu neputinţă de înţeles pentru orice om cu raţiune şi caracter. Liderul partidului, Ludovic Orban, a fost pus de preşedintele Iohannis să demisioneze, USR-iştii l-au vrut premier pe Florin Cîţu şi l-au primit (cu care împart, iată, nu doar tricouri de rockeri, şcolirea afară şi tinereţea prin multinaţionale, ci şi smuceala), acesta şi apropiaţii săi, proveniţi din PDL (unii născuţi însă în PSD, ba chiar în FSN), au confiscat partidul şi s-au jucat ca la păcănele cu butoanele puterii până i-au stricat mecanismele.
Rezultatul: un PNL cu traiect haotic, ca de drogat, care îşi încurcă până şi adversarii. De suporteri nici nu mai zic: de la spusele lui Cîţu la tribuna Congresului, că "a negocia cu PSD înseamnă a negocia împotriva românilor", la concluzia de săptămâna trecută a aceluiaşi personaj, că "am găsit cu PSD multe lucruri care pot să ne unească", e un hău în care au fost azvârlite un milion şi jumătate de speranţe.
Inclusiv ale propriilor membri. Tot mai mulţi liberali, dintre cei vechi şi autentici, nu ar mai vota cu acest PNL. Poate nici măcar Ilie Bolojan dacă, vorba analiştilor, "mâine" ar fi alegeri. De ce ar mai face-o cetăţenii?
În această fundătură, pe care nu o puteau anticipa/provoca nici măcar cei mai creativi consultanţi ai adversarilor PNL, câţiva idealişti s-ar aştepta ca personaje respectabile, validate de propriile performanţe, cum ar fi un Ilie Bolojan, un Mircea Hava ori un Dan Motreanu, să stopeze cursa colectivă spre zid. Dar chiar şi aceştia n-au decât un vot, iar vocile nici măcar nu le sunt ascultate.
Ce-ar putea face, de pildă, Bolojan? Să demisioneze? Cine ar avea de câştigat dacă asta presupune inclusiv abandonarea funcţiei de preşedinte al CJ Bihor? Nu cumva tot PSD şi UDMR? Să plece în partidul lui Orban, care se coace? Lăsând la o parte învăţăturile ultimelor trei decenii, că toate disidenţele liberale au dat chix, cum s-ar putea alătura lui Orban după ce i-a reproşat constant, între altele, tocmai politica de cadre care a făcut dintr-o Anisie ministru şi dintr-un Rareş Bogdan eurodeputat? Să se ia de piept cu Cîţu până ar fi dat afară? Sau să se retragă "în munţi" până ce sinucigaşii din fruntea PNL îşi vor fi desăvârşit opera? Să stea şi să îndure, cu nădejdea că timpul le vindecă pe toate?
Habar nu am dacă Bolojan şi alţii ca el deţin răspuns la astfel de întrebări. Pentru "poporul liberal", pentru votanţii PNL şi pentru românii de dreapta, singura nădejde pare ca noua USL să-şi dea sfârşitul cât mai degrabă. În fond, la noi nicio coaliţie nu durează cât îşi închipuie artizanii care meşteresc mereu de-a-ndoaselea.