În interviul de săptămâna trecută, primarul Ilie Bolojan eşalona temporal rezolvarea marilor probleme ale oraşului. Şi estima că într-un an vom avea un oraş mult mai curat.
S-ar putea ca, prin metode specifice, să facă în aşa fel încât RER-ul să rupă măturile de caldarâmul municipiului. N-ar fi exclus ca prin angajarea câte unui măturător la fiecare cetăţean să fie ceva mai multă curăţenie. Asta, bineînţeles, dacă lângă fiecare orădean mai plantăm şi un poliţist comunitar!
Aceste măsuri sunt, însă, insuficiente câtă vreme Oradea mai e populată de indivizi care n-au nicio treabă cu civilizaţia. Imaginaţi-vă că un sfert dintre orădeni n-au contract pentru colectarea gunoiului menajer. În ultima sută de ani oare cum ori fi disimulat oamenii ăştia mizeria care o produc? Au ascuns-o sub covor? Au înfipt-o sub unghii?
Dar oare ce-i mână în luptă pe indivizii care sparg cu ţeasta băncile din fontă? Se bazează exclusiv pe principiul că cel mai deştept cedează? Priviţi şi coşurile de gunoi din oraş! Nu poate importa Primăria atâtea câte pot sparge băieţii cu pumn mare şi creier mic.
Singura soluţie, e drept că finală, este ca aceste bănci şi coşuri să fie dotate cu mine antipersonal, care să explodeze atunci când sunt izbite cu violenţă. Metode forte, pentru oameni pe măsură! Deşi, sunt convins, şi în acest caz s-ar găsi inventivi care să dezamorseze bombele şi să vândă dinamita la pescari.
Aşa că, dacă vrem ca visele lui Bolojan să devină realitate, trebuie să civilizăm aşa numita categorie a băieţilor de autogară. Aceştia se împart în mai multe subcategorii. Mucoşii (ăia care aruncă mucuri pe jos), nervoşii (care sparg pubelele), forţoşii (care rup băncile), semănătorii (care scuipă seminţe de floare şi bostan) şi, în sfârşit, petoşii (care aruncă PET-uri pe unde apucă).
De aceea, mie unul mi se pare că primarul e cam optimist. Dacă RER-ul se poate organiza ca la carte într-un an, avem nevoie de o generaţie pentru educarea mâncătorilor de seminţe.