V-aţi întrebat vreodată de ce vecinii maghiari vin la cumpărături în Oradea, chiar şi de la 60 kilometri, din Debreţin, al doilea oraş al Ungariei? Probabil că nu, răspunsul fiind la mintea cocoşului: la ei alimentele sunt mai scumpe. Câţi, însă, v-aţi întrebat de ce?
Ei, bine, nu doar pentru că în Ungaria TVA este de 27%, pe când la noi, după ce era 9% şi 19%, este de 11% şi 21%, ori pentru că de câţiva ani, de când Orbán joacă pe faţă cu ruşii, UE l-a lăsat fără fonduri, ceea ce se vede cu ochiul liber şi în degradarea drumurilor, şi a sistemului sanitar. Ci şi fiindcă şeful Guvernului de la Budapesta a avut deşteapta idee să plafoneze preţurile alimentelor de bază, cu consecinţa scumpirii tuturor produselor, pentru ca retailerii să-şi scoată paguba.
În iunie 2023, după modelul Orbán, Marcel Ciolacu a instituit şi în România plafonarea preţurilor alimentelor de bază - pâine albă simplă, lapte de 1,5% grăsime, făină "trei nule", mălai, ouă de calibru mediu, carne de pui şi de porc proaspătă, câteva sortimente de fructe şi de legume (chiar aşa, cum a decis că sunt de bază perele ori ardeiul capia?), zahăr alb, smântână slabă şi... magiun.
Săptămâna trecută, după ce anunţase că intenţionează să nu mai prelungească măsurile de plafonare prevăzute de OUG 67/2023, Bolojan a făcut-o, pentru încă 6 luni.
Doar pe Facebook şi-a exprimat (o)poziţia personală: "Ştim cu toţii că intervenţiile directe în piaţă nu rezolvă problema pe termen lung. Soluţia reală este să producem mai mult şi mai bine în România: să susţinem producătorii noştri, să procesăm mai mult aici, acasă, să avem exporturi româneşti mai puternice şi să atragem investiţii noi, care aduc locuri de muncă şi venituri mai mari pentru oameni". Totuşi, presat de PSD şi de dragul stabilităţii coaliţiei, a făcut-o, prelungind, de fapt, un rău.
Preţuri plafonate am avut, din 2022 până la 1 iulie anul acesta, şi pentru energia electrică, de s-a bucurat tot românul, şi nevoiaşul, şi milionarul. Dar s-a întrebat românul cum şi din banii cui a plătit statul diferenţa între preţul compensat şi cel real? Nu mai puţin de 6,3 miliarde euro a achitat Guvernul, şi încă mai are datorii de 1,2 miliarde pentru schema de compensare. Şi de unde credeţi că ia banii, dacă nu tot de la români, fie milionari, fie nevoiaşi?
Din 2017, când aveau o valoare de 1.450 lei, până anul acesta, când Bolojan le-a redus la 800 lei, voucherele de vacanţă i-au bucurat pe bugetari, costându-ne însă pe toţi 2 miliarde euro. Nu cumva asta a făcut ca HoReCa noastră să aibă tarife nesimţite, iar turismul românesc să rămână mult sub nivelul Bulgariei la preţuri ori al Croaţiei la calitate?
Astfel de ingerinţe primitive ale statului în piaţă produc mutaţii greu reversibile şi în minţile oamenilor, care au iluzia că plafonările, compensările şi subvenţionările îi ajută, şi în economie. În realitate, pentru că statul practică o scamatorie mutând dintr-un buzunar în altul bani luaţi de la toţi, preţul e piperat al naibii.