Place sau nu, e o realitate: de la apariţia sa în viaţa publică a Bihorului, Ilie Bolojan domină administraţia (mai ales) şi (ulterior) politica locală. Mai mult, a devenit un model şi la nivel naţional (din păcate nu prea copiat), prin rezultate precis măsurabile (unii zic că-i floare la ureche să faci orice cu fonduri europene, dar dacă-i aşa, alţii de ce nu-s în stare să le acceseze?).

Problema lui Bolojan constă, însă, în faptul că este practic condamnat să nu evolueze, în administraţia şi în politica centrală (a nu se uita: când conducea Secretariatul General al Guvernului a avut o prestaţie excelentă), ci să rămână tot în Oradea, pentru o nouă candidatură tot la Primărie.

Una din cauze îl are tocmai pe el vinovat (niciunul dintre propriii colaboratori nu poate garanta aceleaşi performanţe), altele sunt imputabile partidului (amintirea de la SGG, când a scos din vilele RAPPS politicieni şi ONG-işti profitori, este de coşmar pentru unii PNL-işti). De altele sunt responsabili competitorii (unii atât de populişti încât, de pildă, ar "da" gratis la parcări, imaginaţi-vă cu ce consecinţe, alţii ar face "dezbateri" cu nemiluita şi la final de mandat s-ar lăuda cu păstrarea neatinsă a "peisajului").

Cu toate reuşitele şi prestanţa sa, însă, pe Bolojan îl aşteaptă cel mai greu examen al carierei. Spre deosebire de campaniile trecute, acum nu îl mai contestă doar marginali precum un Călin Raita ori Horea Vuşcan, ci şi un PSD şi o UDMR "radicalizate", cu care cândva PNL se aliase, dar cărora "dictatorul" nu le îngăduie să dea ele ora exactă în politica locală. 

În plus, de data asta li se adaugă şi un partid de "oameni noi" extrem de vocali, complet lipsiţi de inhibiţii, hotărâţi să nu tolereze nimic din ce consideră ei că este corect şi bun, gata să-i impute personal lui Bolojan toate eşecurile (şi adevărul e că n-a strâns în 12 ani numai succese!), convinşi că orice parcare nouă este un atentat la habitatul natural şi orice drum asfaltat o crimă ecologică. E adevărat, dincolo de zarva de pe Facebook, liderii lor sunt gata să se coalizeze cu "gaşca" lui Bolojan şi, culmea, ar fi cumva firesc, măcar pentru că şi USR, laolaltă cu PLUS, se revendică a fi de dreapta, ca PNL.

Cel mai redutabil challenger în alegerile din Oradea va fi, totuşi, cred eu, un fost jurnalist, Mircea Jacan, de câţiva ani directorul unei instituţii subordonate Consiliului Judeţean, viitor candidat al unei formaţiuni despre care, pun pariu, nici n-aţi auzit - Partidul Oamenilor Liberi. 

Prin însăşi natura fostei sale meserii, Jacan detectează orice gafă ori greşeală şi, tot datorită ei, îşi potriveşte cuvintele credibil, aşa că, zic eu, va strânge voturile necesare. Motivat, meticulos şi documentat, acesta poate fi buturuga buclucaşă care să îi răstoarne carul lui Bolojan, determinând orădenii să voteze mai puţin PNL în Consiliul Local. Iar sursa puterii lui Bolojan tocmai acolo este, în majoritatea din Consiliu.