Aflat în cumplită criză de lideri, idei şi credibilitate, rămas după instalarea Cabinetului Cioloş şi fără unicul obiect de activitate, contestarea guvernării, PNL pare gata de o adevărată lovitură: să-l pună secretar general, adică nr. 2 în partid, pe Ilie Bolojan.
Personalitate implicată total în ce face (colegii încă povestesc cum în vremea Alianţei DA făcea campanie îmbrăcat efectiv în gips, după un accident), perseverent (vă amintiţi cum din primele zile de mandat a înfruntat şantajul OTV şi al patronilor VIP Taxi care îşi lipiseră maşinile una de alta ca să-i blocheze prima reformă, pentru decongestionarea circulaţiei, prin instituirea taxei de parcare în centru?), vizionar (care edil a mai croit atâtea drumuri noi, poduri, pasarele, care a mai construit şcoli şi parcuri industriale?), caracter puternic (cine mai cuteza să-i spună făţiş lui Dragnea că minte şi cine a mai evacuat miniştri din vile de protocol la care nu aveau dreptul?) şi ingenios (e singurul primar care şi-a scos oraşul, ba şi Băile Felix, din perimetrele de exploatări petroliere, iar ca lider al Asociaţiei Municipiilor din România a iniţiat legi clare şi simple, cum e cea pentru reabilitarea clădirilor monument), atipicul personaj e considerat de şefii actualului PNL singurul dotat cu toate calităţile pentru a duce la bun sfârşit fuziunea vechilor liberali şi foştilor pedelişti.
Nu cred, însă, că pe el l-a întrebat cineva dacă vrea. Am vrut să aflu de la senatorul Bodea, care a anunţat că-l propune pentru această funcţie, iar răspunsul a fost că "asta va fi decizia lui!". Am motive să cred, totuşi, că Bolojan nu-şi doreşte încă o povară, fiindcă pentru el politica nu-i jucărie ci, vorba lui Ion I.C. Brătianu, "un lucru grav". Admirator al operei acestuia, Bolojan nu e omul care să ia în deşert numele şi destinul Partidului Naţional Liberal, pe care le preţuieşte mai mult decât foştii săi preşedinţi (gen Tăriceanu, Antonescu).
El însuşi dezgustat de poamele din PNL (încă se simte culpabil că a susţinut-o la europarlamentare pe Norica Nicolai, care l-a ţepuit că deschide la Oradea un birou pentru cei interesaţi să înveţe cum se fac proiectele cu fonduri UE), Bolojan este, pe de altă parte, obosit de munca de la Primărie, neexcluzând să se retragă o vreme în privat, unde are oferte irezistibile. Iar adevărul e că nici măcar peneliştii înşişi nu se vor cu adevărat conduşi de el (periodic vântură zvonuri că i-ar fi oferit şefia Ministerului Administraţiei sau/şi Internelor, dar în realitate nu-l doresc tocmai pentru că "n-are mamă, n-are tată").
Habar nu am dacă în cele din urmă Bolojan se va lăsa înduplecat, de dragul a ceea ce înseamnă pentru el Partidul Naţional Liberal. Proiectata sa promovare trădează, însă, în mod cert, o îngrijorătoare criză de resurse umane, nu doar a PNL, ci a tuturor partidelor. Tristeţea e că, şi dacă primarul nostru acceptă misiunea de "salvator", cu un singur Bolojan nu se face primăvară. Nici în reconstrucţia PNL, nici în cea a României...