Probabil că, dacă ar fi fost după voia lui, Bolojan ar fi început marea restructurare cu etapa a doua, pentru că acolo zace marea nesimțire a burgheziei bugetare. Numai că, atunci când ești cu vistieria goală și îți bat portăreii la ușă, nu faci ce vrei, ci ce dă bine creditorilor. Sper ca în câteva săptămâni să vedem, totuși, cum sunt puși la respect cei care efectiv spoliază Statul Român.
Reacția oamenilor care s-au trezit cu sporurile anulate este firească din punct de vedere uman - cui îi place să i se scadă salariul? Numai că sporul de praf, de calculator și de antenă sunt niște șmecherii economice născocite doar ca să crească salariile bugetarilor. Mai urma să ceară ca sexul din timpul orelor de program să fie considerat vechime la pensie!
Aceste sporuri sunt niște venituri necuvenite și, dacă am fi un stat funcțional, nu doar că ar trebui imediat anulate, dar și banii restituiți. Așa că e de mirare că angajații din Finanțe, o instituție neperformantă, printre degetele căreia se pierd miliarde de euro din necolectarea TVA-ului, ne amenință cu greva generală. Oamenii au dreptate când spun că trebuia să se înceapă cu nababii din consiliile de administrație, dar nu suflă o vorbă, de pildă, despre salariile nesimțite luate de șefii lor de sindicat.
Dascălii sunt și ei opăriți că vor munci cu două ore în plus pe săptămână, chit că jumătate din produsul muncii lor, elevii, sunt analfabeți funcțional. Ca să nu mai vorbim de modul cel puțin suspect prin care profesorii, în numai doi ani, au transformat niște loaze în beneficiari de burse de merit.
Poate că lumea s-ar mai calma dacă ar vedea că se fac pași pentru eliminarea privilegiilor celor aflați în preajma politicienilor, copiii, nevestele, amantele și activul de partid. Niște consilii de administrație formate doar din cinci persoane, plătite cu salariul minim pe economie pe ședință, ar fi un semn de schimbare.
Ar fi normal ca niciun angajat la stat, inclusiv boierii din bănci, să nu poată lua un salariu mai mare decât al președintelui țării. Iar, în ce privește pensiile, modelul italian ar putea fi implementat și la noi: poți ieși când vrei la pensie, dar nu beneficiezi de ea decât la împlinirea vârstei de 65 de ani.