Bombardament prin SMS

De câteva luni, viaţa lui Sorin e un coşmar. Proprietar al unei firme de tractări şi asistenţă auto pentru şoferi profesionişti şi amatori, în ţară şi în străinătate, afacerea lui depinde de un telefon prin care primeşte comenzi, dar pe care nu-l mai poate controla, fiindu-i blocat cu mesaje publicitare în cantităţi industriale prin care este invitat, culmea, să-şi trăiască viaţa în roz, la shopping!

"Am ajuns la capătul răbdărilor", zice bărbatul prins într-un cerc vicios: fie îşi păstrează numărul de telefon şi îşi blochează serviciul de mesagerie, ceea ce ar însemna să piardă o parte din clientelă, fie şi-l schimbă, dar renunţă la şi mai mulţi muşterii. Bărbatul nu e nici pe departe singurul orădean aflat într-o asemenea situaţie. Numărul celor hărţuiţi prin SMS-uri cu conţinut publicitar este în creştere, deoarece pe piaţă au apărut firme care din asta trăiesc: expedierea reclamelor prin mesaje telefonice.

"Îţi facem ziua Pink..."

Primul mesaj de tip spam, nesolicitat, Sorin l-a primit vara trecută. "Dintr-o dată telefonul a început să mă avertizeze, cam tot la 2-3 secunde, că primesc un SMS, şi încă unul, şi încă unul, şi tot aşa. De fapt, era acelaşi mesaj, dar repetat de sute de ori: "Îţi facem ziua Pink! Astăzi şi numai astăzi beneficiaţi de 20% reducere la toate produsele din magazin. Echipa Histeria". Nici nu apucam să citesc un SMS, că telefonul îmi semnala că vin altele. În seara aia am primit acelaşi mesaj de peste 400 de ori", povesteşte bărbatul.

Ca expeditor, figura un terminal cu număr de mobil din reţeaua Orange: 0752-38.67.97. "Am încercat să sun la numărul respectiv, dar nu reuşeam, din cauza avalanşei de SMS-uri care îmi inunda telefonul. Am încercat de pe mobilul nevestei, dar degeaba, nu răspundea nimeni", zice omul. În final, şi-a pus telefonul pe modul silenţios, crezând că undeva a intervenit o defecţiune care o să treacă la fel cum a şi apărut. "Mă gândeam că o fi vreo problemă a celor de la Orange"...

Pe apucate

Zilele următoare, însă, mesajele au continuat cu miile, astfel că bărbatul tot nu-şi mai putea folosi telefonul. "În timp ce curgeau SMS-urile nu puteam face sau primi vreun apel", spune el. Abia în intervalele orare când bombardamentul înceta, de obicei în prima parte a zilei, se grăbea să comunice cu clienţii. "Dimineaţa, înainte să înceapă o nouă serie, dădeam repede telefoanele de afaceri. Dacă reîncepeau mesajele, bateria mi se descărca rapid. Pur şi simplu, telefonul nu mai era un instrument de lucru, ci de tortură", povesteşte Sorin.

După o săptămână, omul s-a dus la un magazin Orange, să depună o sesizare. Răspunsul primit a fost, însă, dezarmant. "Mi-au spus că numărul expeditorului e al unei cartele prepay şi, ca urmare, nu i se cunoaşte identitatea", zice bărbatul. Soluţii propuse? Niciuna care să ţină cont de interesele sale de abonat. "De 6 ani plătesc la Orange facturi lunare între 800 şi 2.000 de lei, dar mi-au spus că nu pot restricţiona dreptul altei persoane de a-mi trimite mesaje. Mi s-a propus să-mi schimb numărul, să-mi dezactivez mesageria sau să-mi cumpăr un smartphone, care să-mi permită efectuarea şi primirea apelurilor chiar şi în timp ce primesc mesaje masiv".

Mobilul fix

Sorin afirmă că niciuna dintre variante nu i-a convenit, dar a ales răul cel mai mic. "Cheia afacerii mele e comunicarea permanentă cu clienţii. Dacă un şofer mă sună la 2 noaptea din Austria sau îmi trimite SMS că a rămas în pană în Germania, sunt obligat să-i acord asistenţă atunci, pe loc. Pe de altă parte, dacă mi-aş schimba numărul, ar însemna că publicitatea pe care mi-am făcut-o până acum s-a dus pe apa sâmbetei: numărul mi-e cunoscut de toţi clienţii, iar la căutarea pe internet prima care apare pe acest domeniu e firma mea. Dacă schimb o singură cifră din număr, s-a dus...", explică bărbatul.

Aşa că, de nevoie şi-a cumpărat un smartphone. "Cei de la Orange mi-au explicat că are aplicaţia black-list, adică un fel de "listă neagră" unde mesajele ajung fără să mă mai deranjeze". Chiar şi aşa, problema tot nu era deplin rezolvată: din cauza numărului mare de mesaje, bateria se descarcă rapid, iar mobilul rămâne, de fapt, un telefon fix: "Stau cu el tot timpul în priză, şi acasă, şi în maşină. Nu-mi permit, de exemplu, să stau o oră într-un restaurant sau la cumpărături, că mi se descarcă bateria din cauza SMS-urilor", zice Sorin.

Colac peste pupăză, în scurt timp s-a trezit că, pe lângă publicitatea "pink" la Histeria, începea să primească, de la acelaşi expeditor, şi reclame la alte magazine. "Eram anunţat ba că acolo găsesc ulei auto cu schimb gratuit, ba că dincolo sunt adidaşi la jumătate de preţ. La un moment dat, în black-list mi s-au strâns peste 42.000 de SMS-uri!".

"Histerizat"

Renunţând să mai spere într-o soluţie de la Orange, bărbatul şi-a încercat norocul la magazinele cărora li se făcea reclamă. "Când am aflat că Histeria e un magazin din Lotus m-am dus la patroană. Femeia mi-a spus că era o încurcătură care nu i se datora ei, căci avea un contract cu o firmă profilată pe publicitatea prin SMS-uri, dar acea firmă i-a spus că nu figuram în baza lor de date", povesteşte Sorin.

Ulterior, bărbatul s-a dus şi la magazinul de piese auto cu "schimbul de ulei gratuit", dar şi patronul acestuia s-a jurat că nu a comandat SMS-uri spre numărul lui. "Nu mai ştiam ce să fac. M-am dus la Poliţie, dar şi acolo m-au "despompat": poliţiştii mi-au zis că nu are rost să depun reclamaţie, fiindcă n-au ce să facă decât dacă, în locul reclamelor, aş primi ameninţări cu moartea, cu bătaia sau cu incendierea bunurilor", spune bărbatul.

Clubul ghinioniştilor

Sorin nu e nici pe departe singurul orădean terorizat de bombardamentul cu SMS-uri. Numărul victimelor, chiar dacă nu poate fi cunoscut cu precizie, e în creştere. Un alt păţit este Nelu M., asociat la o firmă care deţine mai multe localuri în oraş. "Eu am început să primesc SMS-uri publicitare de luna trecută. La început primeam reclame la un magazin de articole sportive, apoi şi de la Histeria, cam 100 pe zi".

Transformaţi în detectivi, atât Sorin, cât şi Nelu au făcut "săpături", descoperind că în aceeaşi situaţie mai sunt cel puţin alţi trei orădeni, proprietari de firme. "Cred ori că cineva îşi bate joc de noi intenţionat, ori are o afacere pe profilul ăsta, dar nu stăpâneşte tehnologia şi, în loc să trimită câte un singur SMS la numerele din baza lor de date, realizată cine ştie cum, lansează sute de mesaje la câte un singur număr de telefon", spune Nelu.

Teroare sau eroare?

BIHOREANUL a încercat să elucideze misterul, apelând tot la proprietara magazinului Histeria, singura - până acum - care a recunoscut că utilizează serviciile unei firme specializate în expedierea unor SMS-uri cu conţinut publicitar. "Am comandat un asemenea serviciu, dar am primit asigurări că mesajele sunt trimise doar doamnelor şi domnişoarelor care ne-au pus la dispoziţie numerele lor de telefon în acest scop, pentru a le anunţa, o dată sau de două ori pe lună, când împrospătăm stocurile de marfă", explică patroana Histeria, Alina Păcurar, adăugând că "ne-am face singuri rău dacă am tracasa persoane care nu ne pot fi clienţi".

Pentru mai multă credibilitate, femeia a sunat-o, de faţă cu reporterul, pe "persoana de contact" de la firma respectivă, o anume Vera, căreia însă nu i-a divulgat numele complet şi care, ulterior, când în discuţie a intrat şi jurnalistul, s-a recomandat în dorul lelii, cu formula "să zicem, Vera Popescu". "Noi nu alegem numerele la care trimitem mesaje. Primim de la clienţi bazele lor de date, apoi direcţionăm mesajele către sateliţi, de unde acestea merg ulterior sub formă de SMS-uri către numerele de telefon care ne-au fost indicate de clienţi", a susţinut femeia. Întrebată de ce, totuşi, bărbaţi precum Sorin şi Nelu primesc mesaje identice cu cele trimise clientelor Histeria prin intermediul firmei sale, misterioasa "Vera" a pus capăt discuţiei fără nicio altă explicaţie.

De la marketing la abuz

În pofida discreţiei pe care femeia şi-a dorit-o, BIHOREANUL i-a aflat atât identitatea, cât şi numele firmei pentru care lucrează. Este vorba despre Leader Mobile, o agenţie de publicitate originară în Spania, specializată în "trimiterea de mesaje SMS şi MMS pentru difuzarea de comunicaţii publicitare", care activează în Bihor printr-o franciză condusă de o anume Veronica Moţoc (foto), absolventă a Facultăţii de Medicină din Oradea.

Potrivit informaţiilor de pe site-ul firmei, mesajele publicitare sunt transmise şi spre utilizatori de telefoane mobile indicaţi de clienţi (adică de magazinele beneficiare ale reclamelor), şi către utilizatori "selecţionaţi din baza de date a Leader, pe baza unor parametri sociodemografici" precum domiciliul, sexul, vârsta etc. Astfel că, dacă magazinele care au comandat reclamele nu au cerut ca ele să ajungă la persoane fără nicio legătură, ca de pildă Sorin sau Nelu, numerele acestora au fost "procurate" de agenţie prin mijloace proprii, cel mai probabil fără a respecta legea privind protecţia datelor cu caracter personal.

Culmea e, însă, altceva, şi anume că site-ul agenţiei susţine nici mai mult, nici mai puţin, că "avantajul cel mai mare al marketingului prin SMS este rata ridicată de citire a mesajelor, de peste 90%" şi că, deşi "există riscul ca destinatarul să se simtă iritat că primeşte mesaje publicitare pe mobil, firmele spun că până acum nu au primit semnale de nemulţumire din partea destinatarilor". Afirmaţie întărită şi cu un citat aparţinând unui anume Mihai Petroff, reprezentant al Asociaţiei Române de Marketing Direct, potrivit căruia "Mesajele nu deranjează. Ele sunt primite cu simpatie sau iritare în funcţie de relevanţa mesajului".

Ce-i drept, despre frecvenţa mesajelor, niciun cuvânt! Poate şi din cauză că, în loc de cuvinte, replica pe care ar putea s-o primească asemenea profesionişti ar consta doar în "bip"-uri...

Bombardarea utilizatorilor de telefoane mobile cu SMS-uri publicitare este favorizată de faptul că în România, spre deosebire de celelalte ţări europene, cartelele de telefonie mobilă prepay se pot vinde unor persoane a căror identitate rămâne necunoscută, precum şi de legislaţia confuză ce reglementează activitatea informatică.

În prezent, singurul act normativ care se referă la asemenea fapte este Legea 161/2003, dar în mod indirect, căci aceasta vizează în principal "asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei". Doar în subsidiar, legea are un capitol separat privind "prevenirea şi combaterea infracţiunilor informatice", articolul 42 sancţionând cu amendă sau cu închisoare până la 6 luni "accesul fără drept la un sistem informatic" şi "obţinerea de date informatice în mod nelegal".

Mult mai explicit este noul Cod Penal, care sancţionează cu amendă sau închisoarea până la 6 luni hărţuirea prin telefon ori alt sistem informatic, infracţiunea fiind descrisă ca "efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin alte mijloace la distanţă care, prin conţinut sau frecvenţă, îi cauzează un prejudiciu sau o temere unei persoane". Singura problemă e doar că noul Cod Penal nu a intrat încă în vigoare...