Mai pe colţul hărţii, Bihorul a absentat de la cea mai mare grevă din România ultimilor trei ani, desfăşurată la finele săptămânii trecute. 29.000 de funcţionari publici din 38 de judeţe, angajaţi la primării, consilii judeţene şi instituţiile pendinte de acestea, au întrerupt lucrul timp de o jumătate de oră, revendicând creşteri salariale.
Contaminaţi de spusele lui Traian Băsescu din 6 mai 2010 (vă mai amintiţi de "bugetarul obez care stă cocoţat în cârca privatului slăbănog"?), am putea spune ca acesta, nepăsători: "Ei, şi? Dacă nu le convine, n-au decât să meargă în privat!". Cam aşa le zicea şi fostul preşedinte medicilor: N-au decât să emigreze!
Aşa cum sunt sigur că n-aţi vrea să ne plece medicii, vă întreb de ce să meargă funcţionarii "în privat"? Doar pentru că actualul angajator, statul, îi plăteşte mizerabil, cu 1.200 sau 700 de lei lunar? Privaţii nu sunt la fel de zgârciţi cu salariaţii, nu sunt la fel de tirani, ba chiar mai abuzivi? Şi ce să facă la patron, de pildă, un asistent social, un sociolog, un geograf? Tot foamea?
Obsedat de capra vecinului, mai ales dacă îl suspectează că are mai puţine bătături decât el, românul e lipsit de vocaţia solidarităţii, aşa că îl cam doare în cot de funcţionarul public. Pentru el, acesta e doar femeia acră, cam la 50 de ani, corpolentă şi plictisită, care îl uşuie la ghişee, cerându-i încă un act şi încă unul. Are, însă, habar, că funcţionarul este, sau poate să fie, cât se poate de productiv? Că munca acestuia poate fi cuantificată în bani mulţi? Întreb, de pildă, cum poate avea cetăţeanul pretenţia ca un funcţionar să fie şi amabil, zâmbitor, şi harnic, şi plin de iniţiativă, şi onest, şi riguros, când îşi târâie "civilia" de pe o zi pe alta? Cum poate administra proiecte de milioane de euro dacă nu e stimulat să le gestioneze bine, să reziste tentaţiilor din partea contractorilor privaţi sau pur şi simplu superficialităţii?
Creşterea salariilor funcţionarilor publici (iar aici îi includ şi pe medici şi pe profesori) este urgent necesară. Vă amintiţi că în urmă cu câţiva ani luptau pentru o plată corectă şi magistraţii, cărora societatea le datorează acum începutul propriei salubrizări? Credeţi că rezultatele ar fi fost posibile cu procurori şi judecători care nu-şi puteau plăti ratele şi ar fi umblat rupţi în fund? La fel, salarizarea decentă a funcţionarilor publici ar fi premisa pentru o mai eficientă şi corectă funcţionare a instituţiilor publice de tot felul.
Deşi e girat de un partid care se pretinde social-democrat, Guvernul nu a dat nicio atenţie acestei probleme, ignorând cu totul şi greva de la finele săptămânii trecute. În anul electoral 2014 a oferit pomeni pentru "asistaţi", dar nu a acceptat să plătească pe măsură munca propriului aparat funcţionăresc, lăsând în umilinţă mai ales personalul administraţiilor locale, cele mai active în relaţia cu cetăţeanul. În discuţiile cu amicii PSD-işti le-am spus că asta ar fi menirea lor, ca oameni de stânga: să le dea atenţie şi celor care muncesc, inclusiv la stat, nu doar celor care stau fără a munci. Oare măcar între ei, la partid, vorbesc despre aşa ceva?