De câteva zile mă îngrozesc în primul rând pe mine însumi cu o stranie nostalgie după Tăriceanu, Năstase şi chiar Văcăroiu. S-ar putea să mă fi bătut soarele-n cap, dar adevărul e că mi se trage de la recenta vizită a lui Emil Boc & Radu Berceanu. Practic meseria de jurnalism de 15 ani şi de atunci am fost martor la toate desanturile demnitarilor, însă niciodată n-am văzut mai multă dezordine şi improvizaţie ca în vizita de săptămâna trecută.

M-a surprins întâi orarul strâns şi voluptatea cu care cei doi l-au încălcat, de parcă le-ar fi fost impus de opoziţie. Boc a apărut pe centura Oradiei cu întârziere, deşi nimic nu i-a stat în cale. Conferinţa de presă şi-a început-o tot întârziat, încheind-o cu puţin înaintea orei fixate pentru întâlnirea de la Suplacu de Barcău, pe şantierul Autostrăzii, şi aceasta finalizată mult după ora la care premierul şi ministrul trebuiau să fie la Satu Mare. Or, dacă nu sunt în stare să-şi respecte propriul program, cum să conducă oamenii ăştia o ţară?

M-a izbit şi mulţimea SPP-iştilor care îi însoţeau pe cei doi demnitari, de trei-patru ori mai numeroşi decât pe vremea lui Tăriceanu şi chiar a lui Năstase. Semn că liderii PDL nu prea mai cred în "întoarcerea la popor"...

În cea mai mare măsură, însă, m-a frapat lipsa de consistenţă. Berceanu şi Boc n-au venit nici ca să taie panglica vreunei investiţii, şi nici ca să anunţe una nouă. La centură, Boc s-a mulţumit doar să-l asculte pe boss-ul Selinei şi să-l întrebe dacă şi-a plătit subcontractorii, ca şi cum asta era treaba unui premier, să medieze între nişte firme private. La Autostradă, deşi Berceanu spusese cu doar un ceas înainte că vrea să vadă dacă poate da bani şi pentru lucrările din Bihor, ambii demnitari, întrebaţi despre sumele concrete, au admis că pot zice nişte cifre, prioritar fiindu-le tronsonul Turda-Gilău, din judeţul fostului primar clujean. Adică acela ce vine de nicăieri şi se îndreaptă spre niciunde. Grosul TIR-urilor care trec prin Borş n-au decât să se târască mai departe prin satele aşa-zisei E 60!

De altfel, la orice întrebare, indiferent că jurnaliştii au vrut să afle programul de investiţii în Bihor ori numărul de agenţii din subordinea sa, Boc a dat invariabil acelaşi răspuns: nu cunosc. Adică un fel de "eu sunt mic, nu ştiu nimic". Mai miră concluzia că Boc a trecut prin Bihor ca gâsca prin apă, fără măcar să se ude?

În loc să rămână în Palatul Victoria şi să conducă ţara, e clar că şeful executivului a devenit un drumeţ în slujba candidatului său la alegerile prezidenţiale. Corect este, însă, ca în cazul ăsta Boc şi secundul lui de la Transporturi să-şi ia şi leafa de la cei care îi pun pe drumuri, şi nu de la cei pe care îi lasă fără autostrăzi şi şosele!