Scandalul cu carnea de cal i-a picat ca o mănuşă presei tabloide din Anglia, ce deja era pornită să-i linşeze pe românii care se pregătesc să invadeze insula. Văzând că lumea nu s-a cutremurat la faptele groaznice ale românilor, care nu ţin la etichetă şi schimbă vaca cu calul, albionii au plusat. Nu doar că era vorba de carne de cal, dar animalele erau şi bolnave de SIDA, de parcă englezii cumpără carne tocată să facă sex cu ea, nu să o mânânce.
Doar o minune a făcut să nu cădem din nou de fraierii Europei, şi asta pentru că s-a demonstrat că există un circuit al cărnii prin lume mai ceva ca al drogurilor care vin din Columbia în România via Spania pentru a fi consumate în Olanda.
Adevărul e că la noi în mod tradiţional se papă carne de cal. Cel mai celebru exemplu e momentul în care au năvălit hunii peste noi şi le-am mâncat caii, motiv pentru care au şi trebuit să se stabilească aici, din lipsă de mijloace de locomoţie.
Chiar şi folclorul arată că noi nu facem diferenţe între cal şi vacă, de vreme ce în balada Toma Alimoş eroul principal spune "Dar mi-e murgul vită mută". Venind în zilele noastre, vedem că mâncarea tradiţională românească este şaorma cu de toate. Păi dacă e cu de toate, implicit e şi cu carne de cal.
Nu înţeleg de ce se agită atâta englezii când mai găsesc câte o potcoavă în lasagna. Noi depistăm anual botniţe în drobul de miel şi nu facem din asta tărăboi internaţional.