Taekwon-do, tenis de masă, înot sunt sporturi pe care orădeanul Alex Ovari le-a practicat și abandonat. Dar, promite tânărul de 20 de ani, „de pescuit sportiv nu mă las!”.
Ajuns pescar din întâmplare, orădeanul a devenit un profesionist al undiței, iar în urmă cu o lună, alături de coechipierii din lotul României, a câștigat medalia de aur la primul campionat mondial de pescuit crap dedicat tinerilor. Performanță care, spune Alex, nu se obține prin relaxare pe malul apei, ci cu efort consistent. Iar la final, își respectă „adversarii” acvatici eliberându-i...
Pescar din întâmplare
Alex Ovari a pescuit prima oară când avea 4 ani. „Colegii de muncă ai tatălui meu s-au organizat pentru o partidă de pescuit, dar tata s-a dus să facă grătare, că lui nu îi place să pescuiască. M-a luat și pe mine, pentru că mai mulți colegi și-au dus copiii”, povestește tânărul.
Un coleg de-ai tatălui i-a pus o undiță în mână, fără să bănuiască o clipă că pentru piciul Alex va fi un moment care îi va schimba viața: „Am tot scos din apă pești mici, iar de atunci nu mi s-a mai dezlipit undița de mâini”.
Văzându-l pasionat, părinții i-au cumpărat toate cele necesare și l-au dus pe malul Crișului Repede sau pe marginea unui lac ori de câte ori au avut ocazia. „Tata venea cu mine, dar nu pescuia niciodată, doar mă privea sau trăgea un pui de somn”, povestește Alex. În schimb, descoperea de unul singur tehnici prin care să agațe peștii în cârlig sau le afla urmărindu-i pe pescarii mari.
Prinde și eliberează!
Tânărul este un adept al pescuitului sportiv, așa că totdeauna a eliberat peștii în apă. „Ei îmi oferă plăcerea de a sta în natură, cu ei mă lupt, mi se pare normal să-i las să își trăiască viața”. În plus, nici măcar nu-i place carnea de pește. „Am încercat să mănânc odată crap și am vărsat”, zice el.
La 17 ani, a fost invitat pentru prima oară la un concurs de pescuit, organizat pe un lac din Bihor, tânărul preferând această formă de pescuit în detrimentul aruncării undiței deasupra unor râuri. „M-am clasat foarte prost, ceilalți pescari erau toți experimentați și m-au «mâncat»”, își amintește Alex. Nu s-a descurajat, însă, pentru că i-a plăcut senzația de a fi în competiție nu doar cu peștii din apă, ci și cu alți împătimiți.
A participat la tot mai multe concursuri, ba chiar a început să arbitreze, ceea ce l-a ajutat să capete experiență. Timpul liber l-a dedicat în întregime pescuitului, deși ca elev a avut un program strict. Din clasa a IX-a a decis să studieze la Academia de Poliție Alexandru Ioan Cuza, iar pentru probele teoretice și sportive de la admitere s-a pregătit temeinic în toți anii de liceu. Efortul i-a fost răsplătit, acum fiind student al Academiei și pregătindu-se să devină polițist de penitenciar.
Cursă lungă
Anul trecut, când a aflat că în România se organizează etape de calificare pentru primul campionat mondial de pescuit sportiv la crap U22 (dedicat tinerilor care au sub 22 de ani), Alex s-a gândit să își încerce norocul.
S-a numărat printre cei 10 câștigători din totalul de 23 de candidați înscriși la prima competiție națională, iar apoi și între laureații celei de-a doua etape. Drept urmare, alături de alți șapte pescari tineri (Cătălin Guta, Cătălin Alexandru, Cezar Scorleanu, Ștefan Neculau, Cătălin Vasile, Alex Cotoi și Alex Breten, coordonați de căpitanii Dan Badarcea și Andrei Vlădeanu, precum și de managerul Ovidiu Lazăr), Alex a reprezentat România în Letonia, pe lacul Balote, unde a avut loc campionatul mondial.
Deși pescuitul are reputația de a fi o activitate relaxantă, competițiile sunt departe de a fi caracterizate de calm și lenevire. „Trebuie să ai o strategie foarte bine gândită. Te lupți cu un animal sălbatic și trebuie să îi înțelegi comportamentul. De asemenea, trebuie să «citești» apa, ca să îți dai seama pe unde umblă peștele, din ce direcție vine, unde și când mănâncă”, zice Alex.
În plus, concursurile se întind pe o perioadă lungă de timp, campionatul mondial desfășurându-se timp de 72 de ore, adică trei zile în care echipele pescuiesc non-stop. „În timpul concursului am dormit cel mult o oră și jumătate pe noapte”, spune Alex.
Adversar de temut
Românii au câștigat detașat campionatul mondial, pescuind în total peste 460 kilograme de pește, cu 100 kg mai mult decât lotul Franței, clasat pe locul II. Bronzul l-a luat țara gazdă, cu 208 kg. „Concurenții noștri ne-au spus la final că nu știu cum am reușit și că nu mai vor să ne aibă adversari”, se mândrește orădeanul.
Lotul tricolor a luat aurul pentru că, explică Alex, tinerii pescari și-au dat rapid seama că lacul întins pe 190 hectare are un strat generos de mâl pe fund și au știut cum să arunce momeala. Șmecheri, românii au știut și să-și ascundă secretul în timpul competiției, deși erau urmăriți non-stop de membrii echipajelor altor țări. „Stăteau în spatele standului nostru, ne filmau cu telefoanele, ca să afle ce facem noi de prindem pește”, povestește Alex.
Cea mai mare captură a orădeanului la campionatul mondial a fost un crap de 10 kilograme, pentru care l-au invidiat mulți. Pentru Alex, însă, n-a fost nici pe departe cea mai mare captură, tânărul lăudându-se cu un „monstru” de 24 kilograme prins pe un lac lângă Oradea. „Eram la o lună după o operație la genunchi, dar când a tras peștele am sărit într-un picior în apă. Nu concepeam să-l ratez”. La fel cum, anul trecut, când și-a făcut planuri de Crăciun și Revelion, a știut ce vrea să facă: să pescuiască! Așa că și-a petrecut sărbătorile de iarnă cu doi prieteni, pe malul unui lac.
Doar aplauze
Când imnul României a cântat pentru ei la festivitatea din Letonia, românii au fost în culmea fericirii. „Este o senzație unică și puternică”, confirmă orădeanul. Pe bună dreptate, se mândrește cu medalia de aur și este copleșit de laudele căpătate la întoarcerea în țară. „Am fost la un alt concurs de pescuit, local, iar oamenii m-au felicitat și au venit să-și facă poze cu mine”.
În schimb, Alex e dezamăgit că nicio autoritate nu i-a băgat în seamă pe campionii undițari. Pescuitul sportiv nu este recunoscut drept ramură sportivă în România, astfel că performerii sunt răsplătiți doar cu aplauze. „Nu pretind că ar trebui să fim premiați ca olimpicii, dar o recompensă tot meritam și noi, pentru că am adus medalii de aur pentru România. Ne-am luptat 72 de ore”, zice orădeanul.
Speră totuși că reușita îi va aduce măcar un sponsor, deoarece echipamentele de pescuit sunt destul de scumpe, iar în afară de sprijinul părinților nu are deocamdată o altă sursă de venit. Mai ales că are de gând să participe în continuare la competiții și să-și apere titlul câștigat. Fir întins!