Niciodată nu m-am simţit ruşinat, când am avut oaspeţi străini, că la noi au văzut oameni mai săraci ori case mai mici. Mi-a fost jenă, însă, când oamenii erau murdari şi locurile prin care îi duceam aşijderea, pline de pungi, flacoane, doze din aluminiu, anvelope uzate şi numeroase alte mizerii pe care mulţi le aruncă pe unde apucă nu pentru că-s săraci, ci needucaţi. Culmea e că, în timp ce facem asta, tot noi, românii, ne indignăm auzind despre importuri de deşeuri din Occident, de gunoaiele pe care străinii ni le aduc în ţară, fără a pricepe că n-ar putea s-o facă fără "băieţii deştepţi" de pe meleagurile noastre.
La cum sunt năpădite de mizerii şanţurile, marginile drumurilor, albiile râurilor, câmpurile şi pădurile, problema curăţeniei ar trebui să fie, alături de asigurarea cu apă potabilă, canalizare ori gaz, o prioritate de stat; doar că politicienii vorbesc rar spre deloc despre asta, contribuind la slina mioritică. În trei decenii n-am auzit niciun candidat la Preşedinţie, un aspirant la funcţia de premier ori un ministru al Mediului care să fi declarat curăţenia urgenţă şi ordinea deziderat naţional, să fi pornit o activitate susţinută nu doar pentru combaterea poluării chimice, ci şi vizuale, şi de educare a concetăţenilor aşa încât să nu-şi mai arunce deşeurile peste tot. Baiul e că nici primarii, care prin însăşi fişa postului au datorii edilitare, nu fac mare lucru în direcţia asta, excepţiile fiind considerate adevărate bizarerii ieşite din rând.
De vreo două-trei luni am remarcat, totuşi, că în mai multe localităţi se face, încet-încet, curăţenie. Nu ştiu dacă e rezultatul ameninţării actualului şef al Consiliului Judeţean, Ilie Bolojan, că va împărţi banii către comune şi după starea de curăţenie (poate primarii au înţeles singuri că e normal s-o facă), dar marginile şoselelor parcă nu mai sunt acoperite cu pungi şi flacoane, ci şi sunt tunse de buruieni şi mărăciniş.
Săptămâna trecută, unul dintre vicepreşedinţii CJ Bihor, Mircea Mălan, a iniţiat o campanie inedită, Campionatul bihorean al curăţeniei, ce se va desfăşura în cursul lunii iunie, cu dublul scop de a culege deşeurile abandonate pe spaţiile publice şi de a le colecta selectiv pe cele din gospodăriile oamenilor şi de la firme, dar şi de a schimba atitudinea şi mentalitatea bihorenilor faţă de curăţenie, începând cu copiii şi tinerii. Cât preţ se pune pe curăţenie se poate deduce şi din valoarea premiilor destinate participanţilor, şi din angrenarea în campanie a firmelor şi chiar a preoţilor, invitaţi să-şi înveţe enoriaşii nu doar despre curăţenia sufletească, ci şi despre cea a "casei de dincolo de poartă", cum s-a exprimat Mălan, adică a aşezărilor.
Ne-am învăţat să nu ne amăgim, dar avem dreptul să sperăm că rezultatele vor fi, totuşi, bune. În fond, aşa cum un corp sănătos favorizează o minte pe măsură, şi curăţenia poate aduce bunăstare. În mod sigur, e cea mai frumoasă găteală.