Procurorii DIICOT Bihor au rupt, săptămâna trecută, legăturile unui nou carusel financiar menit să păgubească bugetul statului. Artizanii lui? Un vechi "client", Ranyak Zoltan, fost petrolist evazionist, "reinventat" ca antreprenor în construcţii, şi asociatul acestuia, Radu Ţiril, fratele avocatului Horia Ţiril, fondator al firmei de insolvenţă Global Money Recovery.

Beneficiari ai mai multor contracte pentru lucrări publice în judeţele Bihor şi Satu Mare, Ranyak şi Ţiril sunt acuzaţi că, timp de 3 ani, s-au folosit de un lanţ de firme fantomă prin intermediul cărora au făcut achiziţii fictive de materiale şi servicii. Scopul?  Pe de o parte, să-şi diminueze dările, pe de alta să umfle devizele şi să "acopere" faptul că lucrările erau realizate cu oameni plătiţi la negru. Paguba calculată până acum se ridică la 6 milioane lei.

Aceeaşi Mărie cu altă pălărie

Anunţul privind ancheta pornită pe numele lui Ranyak Zoltan, 42 ani, şi Radu Ţiril, 50 ani, a fost făcut de DIICOT marţea trecută, imediat după declanşarea a 11 percheziţii domiciliare şi la sediile unor firme pe care cei doi le controlau, direct sau prin interpuşi.

Dacă Radu Ţiril, deşi frate al unui avocat cu nume, e un personaj complet necunoscut, Ranyak este unul aproape faimos. Prieten, pe vremuri, al fiului fostului prefect Adrian Tărău, cu care derula afaceri cu petrol, el a ajuns în atenţia opiniei publice în anii ‘90, după ce a strâns mai multe dosare de evaziune fiscală pentru neînregistrarea în contabilitate a tranzacţiilor cu combustibil şi neplata dărilor către stat. Dovedit, însă, nu a fost niciodată, căci  firmele prin care se făceau combinaţiile erau puse pe numele unor bolnavi psihici, bătrâni sau cetăţeni unguri, el figurând doar ca simplu angajat al acestora.

Carusel la licitaţii

De la comerţul cu carburanţi, Ranyak s-a convertit în ultimii ani la construcţii, punând mâna pe contracte bănoase cu administraţiile publice locale. De altfel, acuzaţiile aduse de DIICOT - constituire a unui grup infracţional organizat şi evaziune fiscală - vizează tocmai contracte pentru lucrări de apă şi canalizare în Marghita, Tulca, Chişlaz, Răbăgani, Pomezeu şi Suplacu de Barcău, obţinute de firmele lui Ranyak în anii 2010-2011. Afaceri în care a intrat cu  societăţi controlate de Radu Ţiril.

Cei doi sunt acuzaţi că şi-au încărcat evidenţele contabile cu facturi fictive pentru a-şi diminua obligaţiile către bugetul de stat: impozitul pe profit şi TVA-ul. Totodată, unele facturi, aferente unor "servicii în construcţii", au avut scopul de a acoperi o altă ilegalitate, şi anume faptul că unele lucrări erau executate cu muncitori angajaţi şi plătiţi la negru, fără contracte de muncă care i-ar fi obligat la plata asigurărilor sociale.

Printre "tampoane" şi "fantome"

Reţeta? Societăţile Depona Edilitare şi Drumuri SRL, Depona SRL Sucursala Nyiregyhaza, administrate de Ranyak, erau firmele "curate", participând la licitaţii pentru a obţine lucrări, pe care apoi le pasa în subantrepriză firmelor Provasco SRL (administrată tot de Ranyak), respectiv Simola Serv SRL şi Magnetel Trading SRL, controlate de Ţiril, prin intermediul altor două persoane, Ovidiu Popa şi Durnya Tibor.

Aceste firme erau societăţi "tampon", pentru că erau în relaţie directă cu o a treia categorie de firme, cele "fantomă". Denumite "missing traders", acestea din urmă nu aveau angajaţi, o parte fiind declarate inactive sau în faliment, cu sedii sociale la adrese de prin comune sau la cabinete de avocatură, unde nu au activat, în realitate, niciodată.

În timp ce firmele "tampon" asigurau aparenţa de veridicitate a tranzacţiilor comerciale în relaţie cu beneficiarul final, societăţile "fantomă" aveau rolul de a supradimensiona costurile. Astfel, beneficiarii circuitului aveau posibilitatea nu doar de a înregistra cheltuieli fictive, ci şi "umflate" artificial cu adaosul firmelor care facturau materialele de construcţii ori serviciile prestate. În plus, rolul patronilor de "fantome" era şi de a scoate din conturi banii achitaţi pentru plata facturilor fictive şi de a-i returna apoi "capilor" afacerii, mai puţin un comision pentru "efort", negociat de obicei la 600 lei pe tranzacţie.

Patron din Penitenciar

În total, anchetatorii au identificat facturi emise de 33 de firme fantomă înfiinţate pe numele a 11 persoane. Între "patronii" acestora se numără milionarul Octavian Brânzaş, care s-a sinucis în octombrie 2010, cetăţeni maghiari care nu au putut fi identificaţi pentru că nu locuiesc la adresele din acte, dar şi un consumator de droguri din Mediaş, pus "proprietar" pe când era încarcerat la Penitenciarul Satu Mare, în schimbul promisiunii că i se vor asigura droguri în timpul detenţiei.

În timpul investigaţiilor, procurorii au găsit şi facturi emise de firme ai căror reprezentanţi neagă că ar fi avut vreodată relaţii de colaborare cu cele patronate de Ranyak şi Ţiril. Între acestea se numără o firmă de IT din Arad, care, potrivit scriptelor, le-ar fi prestat lucrări de canalizare în Marghita şi Vaşcău în valoare de 1,5 milioane lei, o firmă de transport din Sântandrei căreia cei doi i-ar fi achitat 800.000 lei pentru lucrări la canalizarea din Pomezeu, plus un fabricant de confecţii ai cărui angajaţi ar fi săpat şanţuri de 450.000 lei la canalizarea din Vaşcău...

În arest

Până în prezent, conform probelor adunate, paguba provocată bugetului de stat de Ranyak Zoltan şi Radu Ţiril se ridică la 6 milioane lei, adică 1,3 milioane euro, din care 786.000 euro prin neplata TVA şi 524.000 euro prin fentarea impozitului pe profit. Pentru a avea de unde recupera prejudiciul, inspectorii Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală le-au poprit unele conturi bancare şi le-au sechestrat utilaje, indisponibilizând şi sume pe care firmele celor doi ar fi trebuit să le încaseze de la altele. Printre bunurile puse sub sechestru se află şi bolidul lui Ranyak, un Masserati Quattroporte, chiar dacă, spun sursele BIHOREANULUI, proprietarul a încercat să-l pună la adăpost, tot printr-o tranzacţie fictivă.

Marţea trecută, în finalul percheziţiilor realizate de procurorii DIICOT, Ranyak şi Ţiril au fost citaţi la sediul instituţiei, pentru a răspunde la acuzaţii. Previzibil, ambii au negat orice vinovăţie, astfel că au fost reţinuţi şi prezentaţi a doua zi în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi al Tribunalului Bihor, care a dispus arestarea lor pentru 30 de zile.

Odată cu cei doi afacerişti, a fost arestat şi unul din cei mai prolifici furnizori de facturi, Emil Udrea, un marghitan de 33 ani, despre care procurorii susţin că s-a specializat în această "profesie". Ca reprezentant al unor firme fără activitate, Udrea e cercetat şi în alte dosare, pentru complicitate la evaziune, fiind cunoscut în Bihor pentru disponibilitatea de a elibera facturi fictive oricând, la preţul potrivit.

Mai sunt

Apărătorul lui Ranyak, Răzvan Doseanu, a declarat BIHOREANULUI că măsura arestării nu este, în opinia sa, întemeiată. "Dosarul acesta este din 2012. Nu există nicio justificare să ceri arestarea acum, să spui dintr-o dată că după 3 ani aceşti oameni de afaceri au devenit pericol pentru ordinea publică", susţine avocatul, care adaugă că şi prejudiciul stabilit de anchetatori este exagerat.

Cert e că ancheta nu e nici pe departe terminată. În urma unei noi sesizări a Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Cluj, care reclamă o altă pagubă, de 9 milioane lei, provocată de aceeaşi reţea a lui Ranyak, procurorii au extins cercetările şi verifică acum şi alte contracte executate pe firmele controlate de el şi de Ţiril.

Bănuielile sunt că acestea au fost realizate după acelaşi calapod ca şi cele anterioare, doar facturile "vrăjite" provenind de la alţi furnizori...

OMUL FALSURILOR
Cuplat cu Lascău

Ultima oară, Ranyak Zoltan a fost judecat într-un proces în care l-a avut ca "partener" pe fostul şef al Direcţiei Finanţelor Publice Bihor, Ioan Lascău (foto). În dosarul instrumentat de procurorii DNA Oradea în 2005, Lascău era acuzat că a împiedicat urmărirea unei creanţe de 1 miliard de lei vechi de către lichidatorul judiciar al firmei Antol Oil SRL, datorie pe care aceasta o avea faţă de Austrian Invest SRL. Concret, fostul finanţist l-ar fi determinat pe Ranyak, la acea vreme administratorul Antol Oil, să emită o chitanţă falsă prin care să ateste că suma i-ar fi fost restituită încă în anul 2002.

În 2010, judecătorii Tribunalului Braşov, unde a început procesul, l-au condamnat pe Ranyak la 15.000 lei amendă penală pentru bancrută frauduloasă, iar pe Lascău la 30.000 lei pentru instigare la bancrută frauduloasă. Ulterior, însă, Curtea de Apel Braşov şi Înalta Curte au dispus achitarea ambilor acuzaţi. Doar Lascău a avut ghinion. Inculpat în acelaşi şi pentru fapte de corupţie în legătură cu alţi afacerişti, fostul şef al Finanţelor a fost condamnat la 3 ani închisoare cu executare. La această pedeapsă s-a adăugat, anul trecut, o alta, de 7 ani închisoare cu executare, încasată într-un alt dosar de corupţie, astfel că el se află în continuare încarcerat.