Cancelarul german Friedrich Merz a declanșat o dezbatere aprinsă, după ce a afirmat că germanii lucrează prea puțin și lipsesc prea mult din motive medicale, într-un moment în care economia țării încetinește. Liderul de la Berlin a dat şi exemplul unui stat care conduce în prezent clasamentul Uniunii Europene la numărul de ore lucrate săptămânal.
Merz a declarat că numărul ridicat de concedii medicale și tendința tot mai accentuată spre munca part-time afectează performanța economică a Germaniei, îndemnându-i pe cetățeni să muncească mai mult pentru a menține prosperitatea țării, scrie POLITICO.
Declarațiile vin într-un moment delicat, în care cea mai mare economie europeană încearcă să iasă din stagnare și să-și recapete competitivitatea, pe fondul lipsei de forță de muncă calificată și al presiunilor politice generate de apropiatele alegeri regionale. „Productivitatea generală a economiei noastre nu este suficient de ridicată”, a spus Merz. Potrivit cancelarului, concepte precum săptămâna de lucru de patru zile nu pot susține pe termen lung nivelul de prosperitate al Germaniei. „Trebuie să muncim mai mult”, a afirmat acesta.
Merz a susținut că angajații germani ar cumula, în medie, aproape trei săptămâni de concediu medical anual — un nivel pe care îl consideră peste media Uniunii Europene. Datele oficiale arată, de altfel, că Germania se situează printre ultimele state membre în privința numărului mediu de ore lucrate săptămânal.
În mod paradoxal, cancelarul a indicat Grecia drept exemplu de urmat în privința duratei muncii. Țara conduce clasamentul european al orelor lucrate, deși, în timpul crizei datoriilor suverane, politicienii germani criticau frecvent etica muncii a grecilor. Merz a lăudat reformele pieței muncii adoptate la Atena și a sugerat că Germania ar putea învăța din aceste schimbări.
Economia germană se confruntă cu dificultăți structurale, în special în industrie — sectorul care a susținut mult timp modelul economic bazat pe exporturi. Rata șomajului se apropie de 4%, iar numărul persoanelor fără loc de muncă a depășit 3 milioane, cel mai ridicat nivel din ultimii 12 ani. În același timp, numărul angajaților care aleg programul part-time a ajuns la un nivel record, iar propunerile conservatorilor de limitare a dreptului legal la muncă cu jumătate de normă au generat controverse puternice.
De la productivitate, la protecţie socială
În timp ce cancelarul german Friedrich Merz le cere nemților să muncească mai mult pentru a susține competitivitatea celei mai mari economii europene, la București miza a ajuns să fie dacă un angajat bolnav trebuie să suporte din propriul buzunar prima zi de boală.
Guvernul a decis, printr-o ordonanță de urgență adoptată la finalul anului trecut, ca prima zi de concediu medical să nu mai fie plătită. Măsura se aplică certificatelor eliberate în perioada 1 februarie 2026 – 31 decembrie 2027 și este justificată de autorități prin nevoia de a descuraja concediile medicale fictive.
Concret, indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă este suportată de angajator din a doua până în a cincea zi de concediu medical, iar din ziua următoare din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS). Și în cazul concediilor medicale plătite integral din FNUASS — precum cele pentru maternitate, risc maternal, îngrijirea copilului bolnav sau carantină — indemnizația se acordă tot începând cu a doua zi.
Măsura a generat reacții critice din partea sindicatelor din sănătate și a mai multor asociații de pacienți, care au acuzat că, prin această măsură de austeritate, se încalcă dreptul la protecție socială al bolnavilor. În urma controversei, Ministerul Sănătăţii a pus în dezbatere publică un proiect care prevede introducerea unor excepții, în special pentru pacienții vulnerabili și cei cu boli cronice.
Între timp, Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituțională, arătând că modificarea adusă prin OUG 91/2025 este neconstituțională, deoarece persoanele care plătesc contribuția de asigurări sociale de sănătate au garantată calitatea de asigurat și dreptul la protecție în caz de boală. Instituția arată că, din moment ce plata contribuției la sănătate este obligatorie, statul are la rândul său obligația de a asigura prestațiile corespunzătoare, inclusiv indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă.
Chiar dacă actul normativ a fost atacat la CCR, rămâne în vigoare.