Curtea Constituţională ne-a spus clar: dacă vrem referendum, să-l facem separat de alegerile locale! Mie mi-a plăcut cel mai mult definiţia referendumului pentru unirea Oradea-Sînmartin dată de profesorul Mihai Maci: unificarea unei administraţii performante cu un formidabil brand turistic.

Dar, de fapt, cine nu şi-a dorit unirea? Udemeriştii au fost primii duşmani, pentru că unii din şefii lor nu judecă ce se întâmplă în Oradea decât în cheie etnică. La ei nu mai există conceptul de orădeni, ci acela de unguri orădeni şi români orădeni. Pesediştii de rând nu au nimic cu referendumul. În schimb, conducerea PSD Bihor, care este în siajul UDMR, a jucat cum i-a dictat partidul etnic.

Poate că e mai bine aşa: dacă vrei referendum, n-ai decât să respecţi tot ce spune legea. Dacă Bolojan este cu adevărat bărbat, va lupta să scoată lumea la alt referendum. Şi dacă nu se mai încăpăţânează să facă totul exclusiv după mintea lui, vor fi şanse de reuşită şi fără cârja unor alegeri locale sau parlamentare.

Ceea ce mă deranjează pe mine este, însă, că un infractor de teapa lui Dragnea încă poate să ne decidă destinul. Dacă chiar e mânat de setea de dreptate, de ce nu l-a scos din raclă pe Avocatul Poporului şi în 2014, când s-a legiferat prin ordonanţă traseismul primarilor?

În ce priveşte scula PSD-ului, Victor Ciorbea, ce-ar fi de zis? Lăsând la o parte că de câte ori îl văd am tentaţia să dereglez televizorul, în orice stat civilizat, Ciorbea ar putrezi la puşcăria datornicilor, nicidecum în fotoliul de avocat al poporului.