În copilărie umbla cu oile, la 18 ani era muncitor cu cârca, iar la nici 40 a ajuns nu doar proprietarul celei de-a treia firme de distribuție a fructelor de pădure din România, ci și președintele celei mai mari cooperative agricole din Bihor.
Dumitru Gal, un self made man din Binș, a învins prejudecățile agricultorilor mai în vârstă, cărora cuvântul cooperativă nu le evocă nimic bun, și i-a mobilizat și pe alții mai tineri prin exemplul personal: munca tenace și organizată aduce prosperitate.
BIHOREANUL vă prezintă o poveste despre cum își poate depăși un om condiția, iar succesul personal poate fi molipsitor și pentru cei din jurul său...
„Cei care stau la bârfe...”
Patru săptămâni a tot insistat reporterul BIHOREANULUI până să-l întâlnească pe Dumitru Gal și să-i afle povestea, după ce un mare lanț de supermarketuri a anunțat că a încheiat contracte cu 10 cooperative din țară pentru aprovizionarea cu fructe de pădure, între ele fiind și una din Beiuș, Grădina Noastră.
Bărbatul, care este președintele cooperativei, ba era plecat prin țară pentru contractări ori ca să viziteze plantații, ba avea întâlniri cu furnizori sau primea inspecții din partea beneficiarilor, ba se afla la cursuri de pilotaj, căci e pasionat de motoare și vrea, după ce și-a luat un bolid unic în județ, să-și ia cândva și un elicopter.
Până la urmă, când întâlnirea s-a produs, a deconspirat reporterului încă un motiv: „Nu vreau să creadă lumea că mă laud. Și așa mă vorbesc unii prin târg că am Lamborghini. Dar cei care stau la bârfe pe terase nu se întreabă și cât muncesc...”.
Singur cu lupii
La 39 de ani, Dumi, cum îi zic prietenii, ba și angajații, conduce o adevărată întreprindere, de care depinde soarta a sute de oameni, și lucrează din zori până seara târziu.
E obișnuit însă de mic. În copilărie îngrijea 50 de oi ale familiei, plus încă 300 ale altor săteni din Vălani de Pomezeu, locul său de baștină. „Mă trezeam cu soarele și mă culcam cu luna, dar nimic nu-mi plăcea mai mult decât să umblu cu oile pe dealuri”.
A fost cioban până la 13 ani, când a trecut printr-o experiență care l-a maturizat. Într-o toamnă era cu turma dincolo de cătunul Lacu Sărat spre Roșia, când din pădure au dat iama lupii. „Au sărit și câinii la ei, și eu cu parul, dar tot au sfârtecat o mulțime de oi”, își amintește Dumi.
„Nici dacă mor”
Liceul l-a făcut la Ștei, să iasă electromecanic auto. „Începea să se lucreze pământul cu utilaje și era clar că va fi nevoie de oameni calificați. N-am fost cel mai bun la carte”, recunoaște el, dar a învățat o lecție de viață. „Un profesor m-a ascultat o dată și, pentru că eram nepregătit, le-a zis colegilor: «Ăsta o să vă ia gunoiul din fața ușii». Adică nu voi fi bun de altceva. Mi-am zis că nici dacă mor n-o să mă las”.
După școală s-a angajat, ca mulți alții din zona Beiușului, la o firmă de-a fraților Micula, numai pentru câteva luni, căci și-a dat seama că așa nu va progresa. Și-a găsit alt job, la firma unor italieni unde avea să-și facă ucenicia pentru viitoarea afacere pe cont propriu. „Colectau ciuperci de la cei care le culegeau de prin păduri și le exportau în Italia”.
Patronii l-au remarcat că era harnic: „O dată aveam de descărcat un TIR. Unii colegi se tot opreau să fumeze, alții mai mult vorbeau. Eu îmi vedeam de treabă și șefii au observat asta”. Urmarea? Pentru că era și isteț, au început să-i dea sarcini importante. „Mă trimiteau prin țară pentru achiziții, iar când nu erau ciuperci la noi, și prin Serbia, Polonia, Turcia”.
Între timp, fiindcă tot făcea afaceri, a urmat și o facultate de management în Oradea. „Am învățat lucruri care acum îmi sunt de folos”, spune Dumi.
În afaceri, pe datorie
După o vreme și-a dat seama că poate lucra pe cont propriu, așa că și-a făcut firma sa. Avea 27 de ani și, din respect pentru foștii patroni, nu i-a concurat, ci colecta fructe de pădure.
A început cu o dubă cumpărată pe datorie și cu marfă pe încredere de la un cunoscut care apoi i-a devenit nu doar prieten, ci și membru al cooperativei, Nicolae Vaida (foto). „Avea o plantație de afini în Budureasa, dar nu avea cui să vândă. La ideea unei verișoare care livra pătrunjel și mentă unui supermarket din Oradea, l-am convins pe manager să preia și fructele de pădure”.
Încet-încet, bărbatul și-a creat o rețea de furnizori, iar firma sa, Divin Garden, a ajuns anul trecut al treilea distribuitor de fructe de pădure din țară. Dacă în primul an, 2012, avusese o cifră de afaceri de 180.000 euro, în 2022, după zece ani, a atins 16 milioane euro!
„Vom face lucruri mari”
Secretul reușitei? Nu a înșelat niciodată cultivatorii, ci le-a preluat recoltele și le-a plătit prețuri cinstite și la timp, iar profiturile le-a tot reinvestit.
Anul 2019 a fost unul de cotitură: s-a extins de la comerț la producție. „Cererea tot creștea pe piață”, așa că a cumpărat o plantație de afini de 1,2 hectare, iar apoi terenuri în zona Beiușului, unele nearate din 1998, până a ajuns în prezent la 42 de hectare cultivate cu afine, zmeură, coacăze, mure, cătină și căpșuni. La anul le va adăuga încă 14 hectare.
Mai mult, a angajat un tehnolog școlit în Italia, o clujeancă. „Am avut 20 de ani propria plantație, dar Dumi m-a convins să vin aici zicând că vom face lucruri mari”, spune Gabriela Vlad (foto), responsabilă de tot ce înseamnă producție, de la alegerea celor mai productive soiuri, care dau fructe aproape tot anul, până la plantări, fertilizări, întreținere și recoltare.
Cu tehnologie
Dumitru a băgat în dezvoltare toate câștigurile. Și-a dotat ferma cu un mic parc fotovoltaic, care acoperă o treime din consumul liniei de procesare a fructelor de pădure - cea mai modernă din Europa de Est, după cum spune - și a ajuns la peste 100 de angajați, cu carte de muncă și salarii decente.
„Avem transport gratuit, tichete de masă și salariu de la 3.000 lei. Ajungem și la 4.000 lei în mână, după cât lucrăm”, zice una dintre muncitoare, Baronita Covaci (foto). Ce-i drept, angajații nici nu pot trage chiulul: cum unii mai obișnuiau să stea pe Facebook, în hală semnalul de internet a fost tăiat.
Echipate cu halate de unică folosință și mănuși, 70 de angajate sortează fructele bob cu bob, reținându-le doar pe cele de calitate, și le pun în caserole, restul procesării fiind automatizat. Fructele sunt sterilizate trecând prin tunele de ionizare, ca să reziste în magazine fără chimicale, apoi sunt cântărite. „Fiecare caserolă are un cod QR corespunzător fiecărui post de lucru. Dacă se greșește undeva, știm unde și remediem imediat”, explică Dumi.
La sfârșit, producția ia calea magazinelor, unde ajunge în cel mult 24 de ore de la recoltare. „Avem două TIR-uri și 12 dube frigorifice, aproape toate mereu în mișcare”.
La comun
Tot pentru mai multă competitivitate, Dumi a inițiat anul acesta înființarea unei cooperative în care membrii au drepturi și profituri proporționale cu contribuția fiecăruia. „Am pus la comun experiența, logistica, angajații, producția, capacitatea de procesare și de desfacere, și fiecare membru câștigă după cât contribuie”, spune președintele cooperativei Grădina Noastră.
A învins reticențele unora mai în vârstă, care n-au uitat de vechile CAP-uri comuniste, unde nimic nu le aparținea, și a cooptat și producători tineri, așa încât în toamnă cooperativa a ajuns la 40 de membri, care lucrează în total peste 100 de hectare.
„Avantajele în cooperativă sunt foarte mari. Dacă nu se făcea, nici nu mă mai puteam dezvolta”, spune Ioan Cornea (foto), care deține 2,5 hectare cu zmeură în Curățele și vrea să mai cultive încă 10 cu afine și căpșuni. „Niciun producător mai mic nu are timp și de plantație, și de recoltare, și de ambalare, și de desfacere”.
Mai ieftin
Dacă înainte de înființarea cooperativei producția fiecărui membru era doar preluată de firma lui Dumitru Gal, la prețuri în care erau incluse cheltuielile acesteia pentru procesare și distribuție, în cadrul cooperativei membrii au câteva avantaje în plus.
„Prin cooperativă se asigură membrilor consultanță gratuită pentru alegerea soiurilor, metode de întreținere și, tot gratis, ajutor la extinderea plantațiilor. În plus, chiar dacă din prețul de predare a producției se scade și acest cost, la recoltare se asigură și forța de muncă, greu de găsit și de păstrat, iar asta pentru că firma, care și ea este membră în cooperativă, are la dispoziție angajații cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată”, explică antreprenorul. Practic, cultivatorii nu mai au grija să caute zilieri, ceea ce consumă timp și bani.
„Visul meu este să dezvolt cooperativa până devine cea mai mare din țară și din Europa de Est”, spune cu ambiție președintele, convins că este loc de creștere ani întregi de-acum înainte. Dacă nu se înșală, va prospera nu doar el, ci și ceilalți „tovarăși”...
GREU DE UNIT
Cicatrici din comunism
Spre deosebire de fostele Cooperative Agricole de Producție comuniste, cărora oamenii au fost forțați să-și cedeze pământurile, animalele și uneltele, cooperativele înființate prin libera asociere au apărut de nici două decenii, după adoptarea Legii 566/2004.
Fiecare cooperator, indiferent că este persoană fizică sau juridică, își păstrează proprietatea asupra terenurilor și mijloacelor de producție, dar le folosesc, integral sau parțial, în comun, pentru câștiguri proporționale cu aportul fiecăruia.
Diferența între relațiile din cadrul unei cooperative și cele dintre firme este că în cooperative sunt favorizați din start membrii acestora. Statutul Cooperativei Grădina Noastră prevede, de pildă, că „nu poate efectua operațiuni de colectare, procesare și vânzare a produselor pentru non-membri care să însumeze mai mult de 30% din cifra de afaceri”. Pe scurt, orice membru are prioritate la valorificarea producției.
În Bihor sunt înregistrate 24 de cooperative specializate în diverse activități, de la creșterea animalelor și procesarea cărnii până la producția de fructe și legume, dar aproximativ jumătate sunt inactive și majoritatea au numărul minim de membri, adică cel mult 5.