Era normal ca, de Paşti, să povestesc şi eu despre minunile care se petrec la noi în judeţ. Căci cine crede că doar la Caracal s-a îmburdat căruţa cu „specialişti" se înşală. Avem şi noi locuri care ar putea stârni uimirea lumii. De ce să facem turism banal, prin Deltă sau la mare, când am putea oferi mapamondului monumente - e drept, de prostie omenească - de cea mai bună calitate?
Dacă ar fi după mine, principalele obiective turistice ale judeţului ar fi: blocul ANL din Mişca pentru specialişti care nu există, sala de sport de la Petrileni pentru nanele care vor să facă pilates şi terenul de fotbal în pantă de la Finiş pentru alpiniştii care le au cu mingea. Toate au un numitor comun: sunt investiţii complet inutile, făcute cu scopul de a deservi clientela politică.
Dintre toate localităţile menţionate, de departe Finişul e cel mai grăitor exemplu. Aici nu a trebuit să învie Christos pentru a se produce o minune. A trebuit doar să vină un primar cu ideea de a face un pod care să unească două câmpuri şi, iată, fapta poate intra la categoria fenomenelor paranormale.
Iar cum o minune, dacă nu e urmată de altele, poate fi considerată simplă coincidenţă, podul s-a dovedit nu doar inutil, ci şi inexistent. Lucrarea a fost atribuită unei firme care a păpat banii fără să facă mai nimic. S-or fi gândit constructorii că, dacă tot nu e util, nici n-are rost să se obosească cu lucrarea.
Ei bine, Finişul recidivează. Acum construieşte un stadion în pantă. Aştept cu nerăbdare şi clădirea unui bazin olimpic în pantă, să-i văd pe finişeni cum ştiu ei să joace polo în cascadă.
Toate aceste minuni ar fi foarte hazlii dacă n-ar avea o singură hibă: sunt făcute pe banii noştri.